RALUCA MIHĂILĂ

      O cana verde-kiwi, o usa de la intrare, un creion colorat, o cutie de bomboane, o masuta de cafea, o ceasca de ceai verde, un pat, o draperie brodata, un telefon, o cafetiera, o masina de spalat, un caiet dictando, o foaie A4, o lingurita, un aspirator, o ventuza, o crema de zi, una de noapte, un gel de dus, un gand scris, un lipici, o carioca, o carte de munca, o reteta de la doctorul de familie, o migrena, un incarcator, un tirbuson, o trusa de manichiura, o fereastra, un pliculet cu ghimbir, o pereche de cercei, un cadou primit de ziua ta, o lampa, o veioza, un roman politist, un film bun, un ghiveci cu flori, un ceainic, o pereche de blugi, o noptiera, o vaza cu flori, un pulover, un rucsac, un tub cu pasta corectoare, un detergent de vase, un ceas de perete, un portfard, o portocala, o sfecla rosie, un frigider, un pumn de nisip, o iarba pe care te plimbi, un copac la umbra caruia te feresti de soare, un termometru, o adiere a vantului, o tastatura de...

      dependenta. Dar evident, ea exista pretutindeni. si tot evident, exista pentru ca altii cred in ea. Dar ma indispune in mod real invocarea ei cand este vorba de un cuplu. Nu cred in dependenta in doi. Cred insa in atasament, cred in iubire, cred in devotament, cred in contopire sentimentala, cred in loialitate, cred in 1+1=1 mult mai complet, cred in dedicatie, cred in amor si emotie cu iz de ceara lichida. Adica topita.        Dar nu cred in       dependente , in special in cele pe care unii dintre noi gasesc convenabil a le justifica drept atasamente virtuoase. A iubi nu este diferit de a fi sau nu virgin: nu este nici o virtute, nici un defect. Ci doar este. Asa cum a iubi nu presupune subjugarea emotionala sau fizica in sensul impus de o dependenta de ordin ierarhic. Nuuuu! Este exact invers ...       Da, nu cred in      dependenta ! Mai ale...

      Datoram destul de mult celor care ne fac sa suferim, sa simtim ca ne pierdem mintile sau sa ne inclestam uneori degetele mainilor. A pumn.       De ce? Pai pentru ca fara acestia si fara sentimentul de goliciune pe care (credem noi ca) ni-l lasa nu am reusi sa apreciem (pentru ca am avea tentatia de a lua drept cuvenit) senzatia de bine oferita de tot ceea ce exista si respira in jurul si in universul nostru si care ar putea redefini acest gol. Prin anularea lui. Pentru ca fara crearea in prealabil a acestui void nu ar mai fi nimic de umplut, nu am fi capabili sa mai tinem apa.       Si totul provine din faptul ca uneori, daca nu simtim ca ne pierdem mintile, nu mai simtim nimic. Am inainta pur si simplu pe trotuarele betonate ale unei vieti sub-mediocre in care activitatea de baza ar consta in lene. Lenea de a ne mai dori sa inaintam inspre cineva sau de a lasa pe altci...

      Nu cred neaparat in teoria ying-yang-ului si a completitudinii pe care o gasesti cand intalnesti sufletul-pereche. Sau ma rog, ma rezerv putin mie insami inainte de a crede 100% in aceasta teorie.       Cred insa in sentimentul revigorarii pe care ti-l da apa rece si proaspata a unei dimineti in care iti incepe o noua viata de 24 de ore.       Asta este completitudinea pe care nu ne mai obosim sa o observam, cautand cai verzi pe peretii vaselor sangvine sufletesti.       Si da, imi doresc o astfel de chiuveta :) .

In fond si la urma urmei...       Cine dintre noi poate hotari ce inseamna a "castiga" o batalie a vietii? In fond fiecare isi poarta batalia sa.       Ce determina o relatie amoroasa sa se transforme prin evolutie sau involutie? In fond dragostea este subiectiva si foarte personala.       De ce avem tendinta de a ne feri de tradatori? In fond ei nu fac decat sa ne mentina permanent in garda.       De ce obisnuim sa ii vizitam (la propriu, punandu-le chiar flori la capatai) pe cei care au ramas printre noi doar cu sufletul? In fond putem fi alaturi de ei si ei alaturi de noi in permanenta. Avem nevoie de confirmarea fizica a apropierii?       De ce unele gesturi, daca nu devin exact asta, gesturi, si raman incremenite in stadiul de idei de pus in practica , sunt egale cu zero? In fond simplul fapt ca au fost zamislite de o minte sau de un suflet ar trebui s...

"Stam in fata televizoarelor, citim rezultatele meciurilor, cotatiile la bursa si extrasele de cont ca pe tablele legii; verificam notele copiilor, ii cuantificam pe cei dragi si pe noi insine; masuram salarii, terenuri, note, masini, penisuri, busturi, metri patrati, proprietati imobiliare, economii, cartiere, natiuni, orice in afara vitalitatii, care nu poate fi masurata si, in consecinta, e nebagata in seama. Masuram si triumfam sau masuram si ne temem; pierdem in ambele cazuri, fiindca ambele sunt cuprinse pe o scala pe care doar putini o recunosc drept valida. Triumfurile si tragediile pe care noastre sunt munti doar o clipa, pentru ca in clipa urmatoare sa se prabuseasca si sa nu fie altceva decat niste musuroaie de furnici." Luke Rhinehart, "Intoarcerea Omului-Zar"

      Exista doua variante:  fie acceptam (pe fondul unui reflux stomacal acid) ca "toata lumea minte" si atunci tot ce se petrece in jurul nostru sta (asumat) sub auspiciul hazardului moral (adica ne mintim care de mai de care mai abitir); orice potential repros adresat cuiva care ne-a "necinstit" cu un neadevar este astfel exclus!  fie ne luam in spinare angajamentul ca nu vom pune vreodata pe nimeni si nimic (in afara noastra) la indoiala; si ramanem astfel cu "luxul" de a putea reprosa posibilele minciuni.       Ce vrem de fapt? Sa fim fara arme , sau sa ramanem cu luxul uneia singure ? P.S. Pentru frumusetea argumentului si mai ales pentru ca extremele sunt extreme tocmai pentru ca inrameaza si delimiteaza normalitatile, mai a loc loc (cacofoniile fac viata mai frumoasa) unei variante de compromis: ramanerea fara arme in fata singurei alegeri umane care ne poate asigura, fara prea multe incercari, ca...

      Sau "noutati" din seria "ce mai inventeaza astia".      Psihocardiologia este (pseudo?) stiinta care a venit cu aceasta denumire a bolii.       Lista sentimentelor nocive care se pare ca o provoaca este lungă: furia, nervii nestăpâniţi, frica, tristeţea şi mânia. Toate presupun riscuri de care nu suntem conştienţi, la fel ca şi epuizarea, descurajarea şi depresia.      Ce sustin specialistii: "când tristeţea, stările conflictuale, frustrarea sau melancolia durează săptămâni şi luni, ele nu mai înseamnă pentru organism decât un singur lucru - stres. Si în varianta sa nesănătoasă, cronică: sindromul inimilor zdrobite".       Cateva intrebari-medicament: -Ce exigentă avem faţă de noi înşine? -În ce măsură suntem obsedaţi de performanţă? -Ce importanţă acordăm situaţiilor critice? -Cate eforturi depunem pentru a le putem gestiona?      Si ca o p...

      Inca de dimineata, iubire in sus, iubire in jos. Indragosteli, amorezati, pis-pis, tzuc-tzuc, lugu-lugu, gugu-gaga. Siroposenii de la primul pas facut in afara casei, melodii pentru zambete tampe, baloane roz, rujuri roz, pernute roz, imbracaminte roz, felicitari roz, flori roz, femei roz...foarte mult roz. Rozul (ma) enerveaza dar contrasteaza foarte bine cu negrul pe principiul scrisului negru pe alb. Deh, ne diferentiem si noi cum putem.             De ce, de ce nu inceteaza oamenii cu bezmeticia asta la unison? De ce surpriza si freamatul neegalat al unui sentiment devine cerinta odata pe an? M-am saturat de Cupidon pentru ziua de azi, sa mai ramana si pentru restul anului, zic. E pacat sa ne folo/iro-sim in 24 de ore toate rezervele pe care altfel uitam ca le avem in posesie. Le lasam pe post de arme albe pentru atunci cand oile de langa noi (si noi alaturi de ele) primesc or...

Ciudat sau nu, exista multi oameni (mai) irascibili (decat de obicei) in ziua de 14 Februarie. Ha-ha. Si intamplator sau nu, multi dintre ei sunt cei care sustin ca nu cred in Ziua Indragostitilor. Hi-hi. Oare pentru ca nu au ce sarbatori? Sau poate pentru ca s-a nimerit ca in anul 2011 ziua asta sa le pice in moalele capului intr-o zi de luni, cand oricum nu iti arde de nimic ? Fara hi sau ha, ramane dragut faptul ca exista si stau bine-mersi la vedere alternativele: cei care zambesc sagalnic si complice si in ochii carora poti citi "La multi ani mie!"

Cand ori de cate ori patesti ceva sau "soarta iti fu crunta" pe orice plan al vietii, si cei din jurul tau - amici, iubiti, cunostinte, rude - iti sar imediat in ajutor, inseamna ca il meriti si ca toti care iti sunt alaturi in aceste momente tin cu adevarat la tine, sau inseamna ca esti vazut ca un neajutorat?

Ha!        Aici  aflati ce puteti face cu poza de mai sus.       N-ar fi totusi mult prea simplu?             I-am pune pe toti sa-si scrie numele si am rezolva problema.       Pacat ca se aplica si nu prea.       Dar de dragul experimentului permitem inevitabil judecati de valoare.       Este mai degraba adevarat continutul decat forma, este mai reala caligrafia ideatica decat cea estetica.       Hm? poza homepage-preluare http://www.urbancalligraphy.com

      Sunt intr-o perioada de plafonare ... o perioada in care imi permit sa imi permit sa las totul mai moale, sa nu ma mai agit ...si asta nu pentru ca timpul se dilata sau pentru ca asa ar fi bine, ci pentru ca am luxul ca sunt tanara si pot profita de iluzia desarta (cum se va dovedi ulterior a fi) care alimenteaza gandul ca timpul va trece incet si ma voi dezmorti "la timp".       Nu stiu ce inseamna acest ‚la timp” insa pot considera ca il voi fi aflat in momentul in care pot afirma „uff, era cat pe ce!”. Pana atunci singurele resurse cu care ma pot consola, cu care ma pot intretine pe mine si pe cei din jurul meu, resurse de care de altfel ma pot chiar bucura sunt elanul de a face lucruri, inertia de a sta degeaba si (ne)simtul proportiei intre cele doua.       Pps-urile trimise ca mass-message pe mail-uri, pe facebook-uri, pe twitter-e si alte canale si rigole care culeg apa de ploaie ne indeamna mereu la...

      Dimineata placuta de joi. Soare, ger, atmosfera placuta de iarna adevarata.       Pentru c a c artela de metrou a parut a face probleme dis de dimineata (cu alte cuvinte a expirat) si pentru ca mi-am lasat economiile in banca :) iar afara erau -17 grade Celsius, am decis sa o iau pe jos inspre iubitul birou. Si am luat-o pe jos pana la un moment dat cand mi-am dat seama ca am un bilet de autobuz la mine si ca stiindu-ma ca nu suport sa intarzii (nu in general, ci la birou) am decis sa imi incerc norocul cu autobuzul 301bis din Romana. Mai ales ca trecuse perioada de varf si drumul parea cat de cat liber. Aproximam 10 minute pana la destinatie. Si chiar atat a si fost, cam 10 minute pana la o distanta de 100 metri pana la destinatia mea. Iar cei 100 metri au fost atat de intensi incat am simtit ca o sa iau pe cineva la pumni. O ora petrecuta practic in fata cladirii unde trebuia sa ajung, o ora in care am simtit ca ma ia claustrofob...

      ar trebui sa existe asigurare in caz de ironie a sortii       La ce ma refer? Pai ... un exemplu ar fi sa primesti, femeie fiind, o invitatie de Ziua Indragostitilor de la un barbat de care poate esti indragostita, pe care poate chiar il poti iubi cu toata inima candva, pe care poate il dispretuiesti, la care tii sau orice alta varianta posibila si diferita de indiferenta, dar care stii ca nu este potrivit pentru tine pentru ca dincolo de a sti ce te face fericita nu si-ar mai acorda ragazul de a-si pune in practica stiinta,  la filmul "No strings attached". Si la care sa nu ai puterea sa spui "nu" pentru ca vezi in aceasta intalnire un nou prilej de a-l revedea. Iti este dor.      Schematic?      Pai: - sarbatoarea iubirii , cica - el, relaxat si stapan pe el, aparent singur si fericit sau nu - ea , cu ceva urme de indragosteala si dezamagire, cu emotii puternice si putin regret pent...

      Este plin de salvari si sirene - de la ambulantele SMURD care transporta cazurile urgente pana la sistemul limfatic din noi.       Care este diferenta intre institutirea (ori confirmarea) unei stari de urgenta (prin apel la 112) si o simpla respiratie de tip 1-4-2 (un timp inspiri, 4 timpi tii aerul, 2 timpi expiri). Pai diferenta consta in terti, exclusi in cazul al doilea. Si este bine fara terti si fara SMURD. Doar ca fara terti ramanem noi cu noi si cu sistemul nostru limfatic indoctrinat cu toxine . Remediul pentru purificare sistemica? Apa.de.ploaie.cate.doi.litri.pe.zi. Si energie pozitiva. A doua cred ca a devenit monopolul unui "cineva" foarte rautacios pentru ca a prins-o, a luat-o cu totul si nu ii mai da drumul. Sta ascuns. Heeeeiiii!!!! Mai da-ne si noua din ea, nu mai fi rau, pentru ca de la atata apa, singurul remediu care ne-a mai ramas, au inceput sa ne inoate organele si amarul tot nu se ineaca.