Posts

soc

sa stii ca mie nu imi ia mult pana ajung sa iubesc ... atunci cand am ce iubi!

Placerile vinovate

Uneori este eliberator sa faci ceva gresit...

Asa si nu altfel

Te iubesc ... ca si cand nu as avea nevoie de tine, ca si cand te-as fi uitat si apoi amintit de cel care esti,  ca si cand totul ar fi clar in nebuloasa zilei de azi, ca si cand capruiul ochilor-ti mici m-ar cuprinde de dupa solduri si nu mi-ar mai da drumul, ca si cand as incerca sa non-rasune un clopot in care am batut gongul , ca si cand nu te-as fi vazut niciodata, ca si cand as fi stiut din prima clipa ca nu putem scapa potrivnicei potriviri, ca si cand nu ar mai exista ambitii si autolimitari, ca si cand m-as lasa prada necuvintelor ploii si fanului de mai, ca si cand nu mi-ar pasa de ce crede lumea despre asta, nici macar tu daca ti-as spune. Adica neinteresat. Nereciproc. Pur si simplu. Asa te iubesc.

ghidarea amintirilor

pozele pe care le pastram cu noi tind sa fie magulitore

dorinta de final de an

vreau sa pot sa imi pun mintea pe mut vreo 10 ani, asa

exercitiu de imaginatie

cum ar fi sa mearga pe strada suflete, nu trupuri? ne-am mai uita in pamant, oare? 

Mare vorba

Cea mai buna minciuna e adevarul Pentru ca traieste in prezentul de la momentul rostirii

Nuante de toamna

Cred ca esenta nu sta in ce exista azi, ci in ce poate exista maine Nu in ce facem acum, ci in ce am putea face daca nu ne-am gandi prea mult la asta.... Nu in cine suntem, ci in cine ne-am dori sa fim ... si dincolo de asta, de cine am putea fi.

Timpi

Viitorul se intampla acum

tu

Chiar daca traiesc o frumoasa iluzie sau un superb adevar, cu siguranta nimic nu este intamplator

o intalnire pe un peron

astazi am cunoscut un israelian venit la studii de medicina in Romania anul trei in Brasov cu bursa integrala, dupa anul I in Italia si anul 2 in Marea Britanie m-a abordat pe peronul Garii de Brasov in timp ce asteptam sa vina trenul spre Bucuresti ... desigur, cu intarziere de 30 de minute neanuntata nicaieri ... si care s-a transformat intr-una de 65 de minute. dar a fost timp de o intrevedere foarte interesanta cu acest student din Israel pe nume Hahn - deloc specific. prima intrebare pe care mi-a adresat-o a fost legata de anuntul dat prin statie ... daca se referea la trenul spre Bucuresti apoi am trecut repede la motivul pentru care este in Romania si la istoria religiilor. dupa ce mi-a povestit incuscririle din Vechiul si Noul Testament, doar ca sa inteleg de fapt din care ramura a Israelului se trage el, l-am intrerupt si i-am spus ca ma pierde daca nu schimbam vorba asa ca am trecut la studii terminase prima facultate in tara lui - fizica - si acum daduse la medicina

Taxa pe naivitate

- ...si asta imi doresc eu sa fac ... si mi-ar placea. - dar de ce vrei tu sa faci lucruri asa mari? - a, nu este vorba de a face lucruri mari ... ci de a face lucruri cu sens pentru mine. Si ele ar fi oricum extra fata de micile lucruri de zi cu zi - nu totul are un sens - a, dar fara sens nu prea pot ... - nu totul are un sens (...) - ce idealista esti! Hai mai, cum sa fii asa copil? De ce oare unii "oameni mari" puncteaza ca sunt maturi fara a fi intrebati? Si de ce desconsidera visele celor care nu-si pun bariere...nici macar logice? Eu vad multa putere in seninatatea de a visa. Si seninatate in puterea de a face asta. Dar da, exista o taxa pe naivitate. Ca o taxa vamala la intrarea in "lumea reala". Daca vrei sa intri, o platesti. E o taxa fixa si te costa sistemul limbic.

Ameteala

Opriti planeta, vreau sa cobor!

Gri cu tente de roz

Zile haosate ... ba cursuri, ba corporatie, ba noul om care imi tine intr-un mod gingas sufletul pe jar, ba propriile-mi ganduri ne-negociabile. Clipe cand iti vine sa renunti. La mare parte din ce ai ... nu la tot, dar la mult. Doar asa...ca sa te recapeti un pic pe tine. Sa nu gasesti la propriu un loc linistit e de natura sa te duca la extinctie. Riscul imprastierii este foarte mare in contextele de azi ... ba mergi la un eveniment, ba mai schimbi cateva pahare de vorba cu niste prieteni, ba stai 16 ore pe zi la ceapeu pentru ca, nu-i asa, toti nutrim la statui simbolice ... si iata ca te trezesti in decembrie ca ceasul tau ramasese setat pe ora de vara. Da. Trezirea aceasta e buna...daca nu adormi din nou ca sa ai din ce te trezi. Ceea ce de regula se intampla. Respiri adanc si spui ca poti sa duci. Si mai mult decat atat, ca trebuie sa ai rabdare. Sa-ti dai un ragaz....cum ar veni, sa-ti dai ragazul de a te grabi pentru a le face pe toate. Fii bland cu tine! ca sa nu

Conditionalul optativ

Conditionalul optativ este acel timp care desi nu spune nimic concret, lasa loc pentru infinite oportunitati... Este un soi de timp probabil , ca la meteo: "posibile precipitatii in nord vestul tarii cu averse si vant puternic dupa masa" Sigur, uneori prognoza indrazneste prea mult in raport cu realitatea imediata .. .si pentru a nu friza penibilul e suficient sa te uiti pe geam si sa construiesti prognoza empiric. Da, e un timp interesant ... cu o actiune neincheiata, proiectata in viitor, nascuta din prezent si non-angajanta. Ceva de tipul "te-as putea iubi"... Este un timp care isi permite sa spere. Totul e sa mentina contactul cu fereastra. Deschisa.

mandrie de hard

obisnuiesc sa imi downloadez periodic viata si sa o salvez pe folderase de 'idei' si 'fapte' constat din ce in ce mai mult ca 'ideile' castiga teren, fara insa ca 'faptele' sa scada in volum ce mai constat este ca desi nu am instalat vreun ssd, viteza de reactie este in continua crestere pe acele sectoare pentru care am cu adevarat interes si atractie ... pentru restul primesc 'virus threat...contact the administrator' sunt bucuroasa de partitiile mele

ambidextrie volitiva

ochi caprui, imi faci alegerile grele! incepand sa te cunosc, pot spune ca in aceeasi masura in care as vrea sa ma retrag o mie de pasi inapoi, imi doresc si sa pot inainta desi inca nu mi-am gasit o pozitie comoda pe canapea, pur si simplu nu imi vine sa ma ridic de langa tine. esti cald. in mod cert este o chestiune de timp si de articularea diafana a unui 'da' sau a unui 'nu' clar nu as fi crezut ca un mediu atat de ostil din punct de vedere panoramic sa fie atat de primitor sa fie manipularea designer-ului?

diferente ireconciliabile

- asa, bun, si atunci toleranta vine din inima sau din creier? pentru ca nu mi-e clar - ce nu ti-e clar, mai exact? - pai nu inteleg de ce atata vreme cat inima trage ponoasele pentru intortochelile decise de creier,  tot creierul este cel care are dreptul la concluzii - esti cu capul, jur! - e normal sa nu ma intelegi, suflet drag si salbatic - nu bai, ce zic io e ca esti deviat ... deciziile se iau cu inima, creierul doar le pune frumos in fraza dupa ce trece momentul si ca sa faca trecutul mai suportabil. si pe tine sa pari responsabil. - unde ai citit asta? in "cum sa ne intelegem tampeniile, volumul 2"? - de ce faci misto? - nu fac misto, dar serios ... vii la mine cu din astea de secol trecut. normal ca deciziile se iau cu inima ... ce nu e lamurit in capul meu, sau poate in inima mea, este unde se termina toleranta si  unde incepe diferendul ala de netrecut cu vederea? in valori personale, in principii de viata, in stomac, unde ma-sa? - stii ce cred io? - ui

noul masochism emotional

ma uit in jur si cred ca fac parte dintr-o lume care incurajeaza nemultumirea ca principiu stand sa-mi numar cunostintele si trecand in revista povestile vietilor lor am ajuns sa constat ca stiu doua-trei cazuri de oameni multumiti de ceea ce fac, cam tot atatia care nu se pronunta in nici un fel si restul (zeci, multe zeci) care nu se sfiesc sa-si expuna problemele, nemultumirile, frustrarile.... cred ca nu este cool sa mai fim multumiti, cred ca nu este la moda sa ne placa ce ni se intampla si mai cred ca riscam perceptia conformarii daca tindem sa agream catusi de putin niste contexte altminteri normale si perversitatea acestui comportament stiti abia unde intervine? acolo unde incep rafturile din librarii sa ne imbie la trairea in prezent, la aprecierea a ceea ce avem, la a ne multumi cu putin doua atitudini fundamental opuse pe care le alimentam zilnic cu buna stiinta sau nu

Post event

Context nou Imi place Nu stiu daca, insa, contextul aproba asta Mai putin important, oricum. Intalnirea pe contrasens isi are un rol clar, indiferent daca are concursul interlocutorilor: ii pune fata in fata. Daca se pot privi in ochi, inseamna ca interactiunile viitoare vor purta in ele samburele primului contact care le aliniaza vointele. Daca nu se pot privi in ochi, atunci acest "bug" va disparea rapid. DAR Exista un DAR care daca nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit Acest DAR muta un pic perspectiva si permite sa transpara niste nesigurante care pana atunci erau stiute doar de mine. Este un context de incredere ... care invita la adevar. Invita la despachetat . Accept invitatia. Ce se poate intampla rau? Sa inceapa la un moment dat sa doara? Cat de costisitoare este suferinta! Dar cat de mult platesti pentru a te asigura (desigur, inutil) ca va lipsi!

false dileme

incep sa cred ca am o problema cu ideea de termen limita atentie, nu cu autoritatea, ci cu termenul limita nici macar cu procrastinarea nu mai am un issue , deja am trecut la alt nivel: nu mai aman, ci pur si simplu nu mai fac. pur si simplu imi vine sa incalc toate termenele posibile...pentru ca ma gandesc 'si ce se poate intampla?' 'si ce-o sa-mi faci?' imi zic uneori, fara sa stiu cui ma adresez si de ce ma revolt aproape teribilist impotriva ideii de timp, impotriva normei, impotriva finitudinii?  cu limita de la zero la infinit, intrebarea mea (retorica) se poate reformula: 'si daca nu vreau sa imi traiesc viata, ce treaba ai tu?' indraznesc sa opinez ca odata ce te gasesti in contexte in care iti pui (sau si mai rau, ti se pun) termene inseamna ca nu esti in locul in care sa ai setat un automatism tacit de a da totul ... pentru ca atunci cand dai totul, nu ai nevoie de programare, calendare si spread sheet -uri  cand esti unde treb

vazduh

ce inseamna libertatea? asa cum o vad eu acum, libertatea inseamna sa simti ca nu ai ce pierde sa traiesti intr-un univers cu gravitate zero din orice punct de vedere inert si totusi prezent in moment ne lovim de ziduri pentru a fi triati aceia dintre noi care isi doresc lucrurile suficient de mult incat sa nu renunte

nondialog

- iubesti? - sigur ca da. iubesc muzica, lectura, iubesc rasariturile, susurul apei, diminetile de vara... - inca o data: iubesti? - cum adica? - adica iubesti? - pai nu inteleg ce ma intrebi - te intreb daca iubesti - pai am raspuns ... traiesc iubind tot. - atunci ignor prima intrebare si te intreb altceva: exista loc pentru 'special' in viata ta? - sigur ca da - cum asa, daca te manifesti nedicretionar iubind totul? - nu inteleg - asta vroiam si eu sa spun

Yi/ang

Suprematia nimicului sta in faptul ca el da nastere la orice si tot in el se sfarseste totul

povestea mea

-cum stii ca ai gasit ce cautai? -nu stii

gamalie

nu-mi dau seama daca neraspunzandu-mi, ma respingi ... sau pur si simplu iti intorci privirea, sperand ca eu sa continui sa te urmez m-am intrebat daca atunci cand mi-ai spus ca ne vom revedea aveai in plan sa pui de fapt punct dar ai lasat 'da'-ul ca pe un zmeu lansat in aer

am vrut sa te vad

o noapte fara preaviz in care am lasat garda jos (de tot) si ... m-am aratat in slabiciunea-mi nici eu nu ma asteptam la ce a urmat cumva imi pare rau ca ai fost pe contrasensul energiilor mele negative dar nu imi cer scuze pentru asta a cadea ocazional ma caracterizeaza o fac de cele mai multe ori intentionat pentru a ma putea ridica mai cu forta ce poate parea umilire este ceea ce eu traduc prin 'fara masura' adica asa cum (nu mi-am dat de) ales sa te iubesc si asa cum imi place sa sper sa vreau sau sa indraznesc excesele sunt cele care mi-au dat intotdeauna echilibrul la limita iti vezi potentialul, esecurile, realizarile si mai ales, vezi padurea de copaci si in perceptia mea, echilibrul nu este nimic mai mult decat padurea fata de care iau distanta pentru a-mi recapata perspectiva orice lucru se poate vedea din mai multe unghiuri ce conteaza de cele mai multe ori este lentila am vrut sa te vad si te-am vazut as face-o din nou, chiar daca, poate, t

Midnight thought

Never undestimate the power of the unacceptable!

Therapy

"Oamenii care spun stupizenii la terapie sunt in general speriati de ceea ce ar putea dezvalui daca si-ar lua intr-adevar timp sa fie ei insisi "

fasii

ies din casa - Mai usor, cretinule! E mobila noua! - Ma scuzati, va rog, nu am vrut - Degeaba nu ai vrut, ti-a iesit. - Ma scuzati - Nu te mai scuza atat si fii atent. Cum te-au angajat, nenica, astia de la mutari? Nu a trebuit sa treci vreun test de competenta, ceva? baiatul privi in pamant ... a ajuns liftul ma urc. bezna la etajul 3 se blocheaza masinaria...aproape ca intru in panica il sun pe administrator - Buna dimineata dle R, sunt Raluca de la 5. S-a blocat liftul, puteti suna la firma care il administreaza, va rog? - Lasa, isi da drumul. Este prea devreme acum, nu vine nimeni - Dar ma grabesc ... si platesc intretinere pentru un lift care merge - Te-ai trezit cu personalitate azi? Nu sun acum, ai rabdare. E o virtute pentru cei care o au - Dle R, va rog sa sunati. - Hai pa. si inchide. eu, in bezna, intru pe Facebook ...sa-mi aduc aminte cum ar fi sa am 660 de prieteni. imaginari. zbaaang, lumina si zgaltaiala. ajung la parter. - Alo! - Servus, te-ai tr