RALUCA MIHĂILĂ

Acei oameni pe care ii leaga totul inca dinainte de a-i lega ceva. Ca in poezia Manolesciana "n-a fost nimic din ce-a putut sa fie/ si ce-a putut sa fie s-a sfarsit". Aceia care atunci cand se privesc in ochi pricep mai mult decat ar putea chiar ei rosti articulat. Cei care din cand in cand, in cursul unei discutii despre orice, lasa a le scapa "printre gene" o ghidusa, nevinovata si foarte vinovata privire profunda, care sondeaza, cauta si gaseste ... intocmai actului sfant de amor care adauga un trup altuia. Acei oameni care isi cunosc toate tertipurile, tacticile de comunicare si de vietuire, modalitatea de apropriere a celor din jur, felul de a spune adevarurile in gluma si de a vorbi serios facand haz de necaz, tristetile si framantarile sau potentialul de fericire. Pentru ca le folosesc pe aceleasi. Acei oameni care si-ar raspunde afirmativ la "ce se cuvine" stiind exact ce s-a ascuns, odata, in spatele fatadelor. Acei oameni care se incur

de-as tine la mine cum tin la altii!

Insomnia, starea de constiinta timp de 24 de ore pe zi este insuportabila, il aduce pe om la limita. Uitarea face viata suportabila. In viata este important ce ai priceput prin exercitiu direct, nu din carti (...) Exista oameni inteligenti care au citit mii si mii de carti si care au o existenta mult mai superficiala decat un dezechilibrat. Am citit foarte mult. Din nevoia fugii de sine. Am cunoscut oameni colosal de inteligenti care nu au facut experienta prabusirii interne. Diferenta este enorma. Viata nu merita traita daca esti dependent, daca esti sclav. Prefer sa ma pretez la toate umilintele cu conditia sa raman liber. Limba franceza este o limba foarte grea si care impune limite. Nu poti fi nebun in frantuzeste. Este o limba care nu permite excese. Sa lupti impotriva temperamentului tau nu este o chestiune facila. Cartile mele au ajutat. Fixarea nefericirii in rigori. Tot ceea ce ai formulat in cuvinte devine mai tolerabil. Expresia este medicament

Sunt subiecte, teme, principii, oameni, evenimente, lucruri, suflete pentru care imi dau silinta si imi face placere sa ma dedic lor. Cine speculeaza, insa, acest comportament, nu numai ca nu a inteles nimic, dar in mod evident il va anihila iremediabil. Pentru ca el nu reprezinta un feedback, ci o simtire automata, un firesc, un gest in nume propriu dar dedicat inafara lui. Cel mai bine este sa merite, sa astepte, dar niciodata sa se astepte. Pentru ca firescul, odata fortat, se crapa.

The proposal of a man who knows how to take what he wants: "If all you want is happiness, say No". ...a man whom you could love more than a week...  just possibly

Nu cunosti oamenii decat atunci cand ajungi sa ii cunosti.

Lipsa de motivatie poate naste monstri.

Atatia oameni care vor sa arate lumii cum inoveaza ei, cum de la o zi la alta fac mereu ceva nou, cum ideile lor sunt incontinuu imbunatatite ... care vor sa impresioneze atat de tare prin modul lor de a se reinventa incat ajung sa creada ca asta isi doresc de fapt. Si altii* care nici macar nu pretind ca vor sa se schimbe. Pentru ca siguranta si probitatea ideilor lor le ofera confortul unei atitudini senine in fata puhoiului de suflete intr-o stare de agregare mereu incerta, mereu pe fuga inspre senzational. *printre care si eu

Voi, cei pe care nu i-am cunoscut si care nu m-ati cunoscut, in momentul in care se intampla sa ne vedem pentru prima oara in public sau intr-un cadru de grup si se cuvine sa socializam ... va rog nu mai incercati sa imi scoateti cuvintele cu clestele ... eventual ignorati-ma pentru o scurta perioada de inceput (dar nu uitati ca sunt de fata) si vorbiti intre voi fara sa va simtiti stingheriti de prezenta mea tacuta ... voi interveni daca voi simti nevoia. Va asigur de asta! Cred ca stiti ca un dialog real se naste mai degraba din dorinta de a comunica decat din iritarea fata de insistente sau aluzii. Stiu ca nu este usor sa vorbiti liber cand vedeti ca din tot grupul este cineva care nu spune nimic si nu face decat sa observe, parand ca analizeaza. Dar daca sunteti siguri pe voi si nu aveti probleme in a va sustine pozitia (oricare ar fi aceea), prezenta mea nu ar trebui sa deranjeze. Mai mult decat atat, va poate impulsiona sa va adresati interlocutorilor astfel incat sa ma ant

Am citit ceva adevarat: Happiness is the highest form of health. Locuim un secol bolnav cronic.

De multe ori viata nu lasa fericirea sa isi instaleze regulile. Si, din invidie, sau poate din dorinta de a-si marca teritoriul, intervine...

Nici un plan, oricat de bine pus la punct ar fi, nu va putea vreodata bate o reactie facuta din frica. Nu ma refer la pripa. Nu ma refer la frica ineficienta. Nu ma refer la blocaj mental, ideatic si fizic. Nu ma refer la socuri care te indeamna la decizii de moment cu sanse mari de regret ulterior. Ma refer la momentele de cumpana care iti reprioritizeaza viata pe toate coordonatele temporare: trecut, prezent, viitor. Ma refer la clipele in care simti pustiul, odata cu care trei sferturi din planurile tale se umplu instant de praf. Nu pentru ca nu ar fi planuri onorabile sau pline de speranta luminoasa, ci pentru ca viata iti readuce aminte ca pe termen lung toti suntem morti.

as fi tare curioasa a afla preponderenta din punct de vedere geografic a zodiilor. pe tari. pe regiuni. pe orase. tare ar fi interesant, intuiesc a exista un tipar.

anticiparea clara a reactiei unui cunoscut de o viata la ceva, un eveniment neprevazut, o replica, o surpriza, un soc. si nerabdarea fata de reactia cuiva la ceva nou, la un lucru neasteptat, la o replica, un soc. niciodata prima nu va ajunge s-o egaleze pe a doua. cum sa vrei sa dai emotia revederii unui gest asteptat pe speranta ca totul nu va fi rau?

Oare anul sabatic il iau cei care vor sa fuga de ceva sau cei care vor sa alerge inspre ceva? Si nu presupun ambele actiuni, oare, acelasi lucru? Pentru ca atunci cand afirmi "plec un an sa vad lumea" nu alegi, in subconstient, sa vezi orice altceva decat ai vazut toata viata pana atunci? Fie ca e rutina, o problema, o necunoscuta, negura sau risc de apus, nefericire, prea bine stiut ... la singular ori la plural ... oricum i-o fi spunand ... mereu cand alegi o traiectorie nu o alegi pentru ca stii incotro vrei sa o apuci ci pentru ca stii dinspre ce te desprinzi. Iar desprinderea este cu precadere fuga de , nu fuga inspre.

Pentru ca unii dintre cunoscuti pot formula in cuvinte ce eu uneori simt din toti rarunchii si nu-mi mai arde de exprimari, imi face placere sa evoc mai jos formularea potrivita pentru o anume stare de spirit: "singurătatea însotită e mai greu de suportat" asa cum: " sometimes, if you have to fight, you already lost" Exista niste adevaruri care pot face viata frumoasa doar dupa ce ai iesit din aria lor de actiune si mai ales pentru aceia capabili sa iasa la suprafata teferi. Altfel, e rana vie pentru care inconjurul uman al actualitatii de azi este sare gema.

Se spune ca cele mai bune lucruri se intampla atunci cand nu te astepti. Este o afirmatie intentionat debusola n ta. De ce? Pentru ca lucrurile pozitive care se intampla cand nu ne asteptam versus aceleasi lucrurile bune care se intampla pentru ca ni le dorim si programam dinainte nu au acelasi efect asupra psihicului nostru NU datorita valorii intrinseci a evenimentelor, ci exclusiv ca urmare a pregatirii noastre sufletesti pentru ele. Comparati castigul la loto cu gasitul pe strada a aceleiasi sume de bani intr-o zi in care simti ca ti s-au inecat corabiile. Sunt banii in sine diferiti? Nu. Diferenta consta in existenta (sau nu) a unei pregatiri sufletesti apriorice de natura sa inzestreze evenimentul cu insemnatate aditionala. Adica in efortul depus pentru ca ceva bun sa ti se intample. Exista o perversitate fina in acest adevar: - apreciem si avem tendinta sa protejam mai mult ceea ce obtinem prin munca - ne bucuram mai mult de surpriza, de ceea ce obtinem

Uneori chiar si caile batatorite sarguincios pot fi ajunse din urma, daca nu chiar surclasate de ... aleator, intamplare, inopinat. Obisnuinta nu te pune in garda, nu iti mentine simturile treze si acordate pentru a vibra.  Nimic nu este sigur. Nici macar rutina. Desi pacaleste pe toata lumea prin banalitatea ei repetitiva.

Am gasit azi o exprimare succinta a motivelor pentru care, zice-se, oamenii se schimba. Suna asa: People change for two reasons: they have learned a lot or they have been hurt too many times. Ce tind eu sa cred este ca lectiile de viata si exprientele care ne-au incercat emotional la un moment dat nu fac decat sa atinga acele resorturi ale sinelui care intr-o viata petrecuta in ignoranta si noroc cu carul ar ramane bine ascunse si s-ar atrofia. Iar unele din ele merita sa fie puse la munca. Nu, in mod cert nu ne fac sa ne schimbam, ci cel mult sa incepem sa constientizam realitati alaturi si impreuna cu care sa ne putem continua viata cat mai non-invaziv cu putinta.

uneori nu-mi inteleg intrebarile, chiar daca raspunsurile nu intarzie sa apara.  putin ciudat pentru ca am intrebat in gand universul cum se poate asa ceva si mi-a zis ca nu a fost in plan un astfel de scenariu si atunci i-am zis "pai fa ceva! nu se poate sa ne dam de ceasul mortii ca sa iti reparam tie scaparile! Esti un imberb nedemn de creatia sa!" s-a dat lovit in plex si a inceput sa ma ignore ... asa ca am ajuns sa intreb aerul: in timp ce eu tot iau in freza intrebari fara talc, cu datul cum ramane?  al vinei, desigur!  pentru ca practica ar zice ca fara termen de implementare si persoana responsabila nu mere. vreau sa stiu pe cine sa dau vina! da, nu e mereu usor sa te autoasumi asa ca nu ma astept sa se arate cat de curand motivul. pacat mi-e dor de univers dar trebuie sa nu uit niciodata ca, desi le rostim rapid si par adesea inofensive, cuvintele se intiparesc pentru totdeauna in mintea celui care le aude stiu ca unive

aștept cu interes momentul în care va fi cool să fii român... pentru că va veni și vremea aceea. să văd atunci cum toți rătăciții își vor aminti subit cărei nații aparțin.  oportunist-caragialesc, desigur.  până atunci mă  bucur de trierea naturală.

"De toate pentru toti" imi inspira compromis, rabat de la calitate, lipsa de norma si un mare nimic. Interval de actiune: de la zero la finit. Pun botul masele. Volum. "Totul pentru cei care apreciaza calitatea " este cu totul altceva. Interval de actiune: de la foarte bine in sus. Specializezi un public deja educat. Nisa. Formularea iti creeaza anturajul.

nu putem niciodata sa apreciem ceea ce avem in timp ce avem la intensitatea cu care o facem cand ne lipsesc lucruri ....  pentru ca aprecierea presupune finalul unui intreg lant emotional si empatic care vazut in sens invers ar presupune: rememorarea status quo-ului initial si nostalgie emotia lipsei si efectul privarii < stare negativa atacarea unei nevoi   eveniment soc de tip "declic"  status quo (nevoi, interese si dorinte satisfacute). si chiar si dupa mai multe declic-uri, nu stiu daca are vreun rost sa blamam pe cineva pentru ca nu poate aprecia ce are.  are sens sa vrem mai mult decat avem (nu din punct de vedere al nemultumitului ci al celui care isi doreste sa progreseze) si cand nu mai avem nici putinul initial sa ne amintim cat de bine era cand, conform celor mai recente norme, nu aveam practic nimic. in punctul de pornire sta esenta, iar in rezultatul final doar potentialul.

Vreau sa cinam impreuna, vreau sa luam pranzul punand in comun nu doar o masa ci si idei si priviri aruncate dezmatat pentru farfuria cu peste in vin, vreau inghitit in sec si in plin :), vreau zambete discrete cu gura plina, vreau apropierea data de dragostea care trece prin stomac, vreau mic dejunuri cu tine, traindu-ne pe noi asa cum ne dorim inainte sa iesim pe usa si sa ne traiasca ceilalti, vreau sa ne bucuram de cafeaua de dimineata in timp ce cascam si ne reacomodam cu lumina, vreau sa ne dezmeticim incet si cu mustaceli complice dupa o noapte obositoare care va trece mai usor peste o noua zi doar pentru ca va fi urmata de o alta noapte ... la fel.  Vreau sa credem si sa simtim ca avem totul.  Pentru ca l-am putea avea. Este plina lumea de iluzii optice.

- Ai fost vreodata in exil? - Am stat ani de zile inchis in mine. - Cum de ti-ai frant inima? - M-am impiedicat de ratiune. Mereu sta in drum ... - Dintre toate, ce te doare cel mai tare? - Momentul in care ma dor pe mine.

Cat de mult poate schimba o clipa in viata cuiva! Reconsidera caractere, decizii, priviri, cuvinte, trairi, esente, starea de moment, viitorul care se vroia dinainte stabilit, insusi echilibrul. O clipa. Atat. In care fie te aduni si te redai tie, fie te faramitezi ca o vaza scapata de la etajul douazeci.

cat de minunate sunt diminetile in care proaspat trezit din somn vezi pe acelasi cer, perfect identificabile, soarele pregatit sa se imparta lumii si o semiluna gata sa se retraga in spatele cortinei pana la urmatorul intermezzo... in timp ce te stergi la ochi, casti si te intinzi luna iti face cu mana a "ne revedem curand...ai grija!" imi va placea mereu aceasta sincronizare de planuri pentru ca este greu sa spui ce se termina si ce este gata sa inceapa.

Tare greu sa negociezi cu tine insuti. Mai ales pentru ca esti neobosit in a gasi o groaza de argumente rezonabile pentru fiecare isprava emotionala dorita senzorial dar nevalidata de ratiune!

Am vazut acest filmulet. Draguta ideea materialului. Si dincolo de raspunsul celor intervievati, mi-a placut reactia lor la auzul intrebarii. Denota foarte subtil faptul ca daca am putea, nu ne-ar fi usor sa fim dumnezei. Raspunsul meu la intrebarea "daca ai putea, ce le-ai oferi oamenilor?" oscileaza intre a le oferi posibilitatea de a se vedea din perspectiva tuturor celor din jur si a le oferi opusul vietii (in fiecare aspect al ei) pe care o duc in prezent. Prima varianta ajuta autodefinirea si a doua puterea aprecierii.

Barele de siguranta din mijloacele de transport in comun. Unii dintre noi vad in ele sursa de microbi, pentru altii acestea prefigureaza o multime de atingeri transmise din mana in mana ...