episodic

uneori nu-mi inteleg intrebarile, chiar daca raspunsurile nu intarzie sa apara. 

putin ciudat

pentru ca am intrebat in gand universul cum se poate asa ceva

si mi-a zis ca nu a fost in plan un astfel de scenariu

si atunci i-am zis "pai fa ceva! nu se poate sa ne dam de ceasul mortii ca sa iti reparam tie scaparile! Esti un imberb nedemn de creatia sa!"

s-a dat lovit in plex si a inceput sa ma ignore ...

asa ca am ajuns sa intreb aerul:

in timp ce eu tot iau in freza intrebari fara talc,

cu datul cum ramane? 

al vinei, desigur! 

pentru ca practica ar zice ca fara termen de implementare si persoana responsabila nu mere.

vreau sa stiu pe cine sa dau vina!

da, nu e mereu usor sa te autoasumi

asa ca nu ma astept sa se arate cat de curand motivul.

pacat

mi-e dor de univers

dar trebuie sa nu uit niciodata ca, desi le rostim rapid si par adesea inofensive, cuvintele se intiparesc pentru totdeauna in mintea celui care le aude

stiu ca universul nu va uita

si mai stiu si ca nu mai pot lua inapoi ce am spus

dar astept, cumva, sa ma ierte
am timp

nici nu mai conteaza de ce nu-mi inteleg intrebarile

putin imi mai pasa de asta acum!

si de ce naiba m-am gandit eu sa-mi pese?!!

in loc sa fie important ca am solutii la problemele pe care nu le inteleg, ce-o fi fost in capul meu sa rascolesc nimicul?

gata, stiu

intreb nimicul

Nimicule, nu-i asa ca din cauza ta Totul se poate narui intr-o secunda?