RALUCA MIHĂILĂ

asa cum imi port alaturi capruiul ochilor de dimineata sau imaginatia soptita mental la ceas de seara mi-as dori sa am ca vesmant fosnetul discret al frunzelor sau galbenul campurilor de rapita as putea trai, desigur, alaturi de rasuflarea ta pana la sfarsitul vietii noastre separate, si totusi impreuna mi-e dor sa simt iubindu-te m-as avanta in gol fara ezitare daca as sti ca esti dispus sa ma prinzi pentru ca prinzandu-ma pe mine ne prinzi, de fapt, pe amandoi  

si stii ce inseamna doua vieti traite in paralel? ca nici una din ele nu este traita complet nicidecum ca perspectiva numarul unu se dizolva in perspectiva numarul doi sau ca ideile lumii doi (se intre)patrund (cu) filosofia lumii unu nu! inseamna doar ca lumea corecta nu a stiut a se alege inca si mai inseamna si ca Universul face exact ce este invitat sa faca: imprastie Totul si il descompune in mici particule de Nicaieri, Oriunde si Poate.

Dreptul, ca sa ajunga dreptate, trebuie sa treaca prin omenie. Cine a tradat odata a tradat pentru penultima oara. Dialogul se naste din diferenta. Gandirea la fel duce la tacere.

se spune ca de Craciun oamenii trebuie sa fie mai buni ...  in afara de a se vorbi despre asta pret de cateva zile din fiecare decembrie, in rest nu am observat altceva. in principiu ne mintim frumos in clipele in care suntem dispusi sa ne cumparam la supra-pret indulgentele pentru tot ce facem in restul de 360 de zile....pentru astfel de rascumparari oamenii sunt in stare sa economiseasca un an intreg. Ce regn!

...am invatat si eu care sunt cei trei pasi posibili pe drumul spre iubire nu fa altuia ce nu-ti place sa ti se faca tie fa altuia ce iti place tie fa altuia ce ii place lui

Mi-as dori sa fim ce nu am fost niciodata si ce este putin probabil sa putem fi. Ancorati in realitate si alaturi. In acelasi timp. As vrea sa ma voi fi trezit dintr-un vis lung in care se facea ca suntem incompatibili si totusi legati printr-un ceva de nerupt. Sa ma ridic din patul cu asternuturi de noi, sa ma uit la tine cum iti accepti tolerant incapacitatea de a fi matinal...si cum ma prinzi de un picior si nu ma lasi sa ma indepartez pentru a-mi pune de cafea. Nu ma tii aproape de teama ca m-ai putea pierde, ci din instinctul semi-treaz ca orice s-ar intampla, nu voi putea pleca departe. -da-mi drumul! incerc sa-ti spun -niciodata! Da, as vrea sa vina viitorul din epoca dupa-acestui-vis.

- mi-am amintit exact momentul in care m-am urcat pe bicicleta...doamne, cat mi-am dorit-o, eram atat de fericit, ma simteam atat de bine...si apoi mi-am amintit momentul imediat urmator... - ... cand ai cazut. - de unde stii asta?! - asta ni se intampla tuturor...prima data inveti, apoi pui in practica, dar mereu uiti sa franezi Youth

-nu-ti voi da niciodata drumul! -nici daca stransoarea ta ma frange? -ai grija la ce renunti! -am!

cat de subtila ne-a fost intalnirea...si cat de naucitor tot ceea ce a urmat ei! m-ai transformat sinusoidal pana la cadere a trebuit sa spun eu asta... nu stiu daca m-ai lasat pe mine pentru ca tu nu crezi in finaluri, sau pentru ca nu crezi in finalul nostru, sau poate pentru ca nu inca nu vezi nimic in neregula. nu stiu... si mult timp n-am vrut sa stiu multe...nu te-am intrebat, sperand cumva sa imi spui tu am crezut ca este suficient sa imi inchid ochii ca sa ma trezesc in lumea pe care mi-o doresc asa am si inceput totul: cu ochii inchisi si fara sa vad o boaba, am inceput sa merg a fost totul in regula pana am ajuns la primele scari ... nu stiam sa abordez denivelarile si am cazut...m-a durut, dar nu la fel ca a doua oara si mult mai putin ca a treia. ma rog, m-am ridicat repede si am continuat sa merg...cand ne-am vazut ti-am povestit si mi-ai zis de fiecare data sa am mai multa grija parea o remarca a unui om grijuliu nu am realizat ca intretineai o sta...

nu este recomandabil sa faci mai multe lucruri in acelasi timp din cel putin trei motive o data pentru ca nici unul nu iti iese asa cum ti-ar iesi daca fiecare din activitati ar primi toata atentia ta apoi pentru ca una din actiuni poate merge, treptat si iremediabil pe o filiera nedorita, insa avand resursa de control alocata altui lucru nu apuci sa verifici asta in timp util si in final pentru ca nu e frumos sa o discreditezi pe una din actiuni in detrimentul celeilalte va dau un exemplu in ultimele 30 de minute am mancat un Stollen. Ce-i ala? Este un cozonac sasesc facut dintr-un aluat foarte dens si cu multe fructe confiate si zahar. are cam jumatate de kilogram si un om normal s-ar satura din maxim doua felii in timp ce mancam ma uitam la un documentar, asa incat nu am avut parte nici de placerea totala a mancarii, nici de cenzura cu pricina am mancat prin gesturi mecanice, iar la documentar m-am concentrat mai mult sau mai putin, in conditiile in care activi...

Am plecat de acasa pe intuneric si acum, ajunsa la destinatie, am constatat ca s-a facut lumina...s-a facut curat. Nu pot distinge intre diversele etape de luminozitate prin care am trecut subtil, insa ele toate au fost acolo si au contribuit la rezultatul final. Este minunat sa te trezesti impreuna cu ziua.

Leaving is not enough; you must stay gone. Change the locks even at the house he's never visited. Frida Kahlo

nu stiu daca ai observat, dar ori de cate ori ne programam sa ne vedem si sa vorbim mai des ajungem la pauze din ce in ce mai lungi.  oare pentru ca in momentul angajarii in acest deziderat realizam ca ne promitem doze marite dintr-un drog care ne indeparteaza de noi-cei-lucizi? nu cred ca este corect sa ne asteptam la implicare si devotament in fata unor promisiuni vagi te rog, putem sa coboram un pic cu picioarele in nisipurile miscatoare ale celui pe care il numim fara simt de responsabiltate "pamant", sa ne luam de mana si sa incercam sa ne gasim un echilibru? acum, pana nu cadem ...

You can't save people, you can only love them... (Anais Nin) All love eventually becomes help. (Paul Tillich)

ma locuiesti chiar daca peretii incintelor noastre difera notabil asa ca te las sa ramai sub acelasi acoperis al viselor mele stiu ca daca acum m-as uita la tine, ai intelege tot asa ca ma uit inspre cer, pentru ca inevitabil iti vei indrepta si tu curand privirea inspre incolo si desi poate nu vom gasi curand o sincronizare in mersul universului, tot ne vom potrivi noi la un nou semafor pe soseaua de centura a soarelui ... ramane de vazut pe ce banda vom fi incadrati fiecare din noi, respectiv daca vom avea curajul sa incalcam regulile nescrise ale circulatiei prin viata si sa ne cerem pe banda corecta: a celuilalt.

dor de putina lene la o ceasca de cafea chin-placere pe un asternut mirosind a curat racoros in fata ferestrei deschise cu o carte in mana sau cu privirea ta lipită de mine pentru totdeauna dor de punctele cardinale mereu schimbabile ale intalnirii noastre te-am visat erai asa cum mi te imaginez in fiecare zi: aproape.

mi-am dinamitat busola am inconjurat-o de elemente distorsionante si de stimuli care bruiaza toate semnalele oare va avea memoria nordului sau va fi nevoie sa descopere din nou drumul?

sa reincepi sa practici autenticitatea sa iti aduci aminte de cum era sa nu te complaci sa speri din nou sa zambesti, si nu amar sa te rededici tie sa te recapeti se aduna, se aduna, si pur si simplu, la un moment dat, se inunda baia si toate tevile arunca apa ce faci atunci? evident ca nu te apuci sa umpli de carpe si nici nu pleci la Praktiker dupa tevi noi, ci tai alimentarea cu apa. blochezi bruiajul, sursa. cand s-a intamplat scindarea? mai conteaza, atata timp cat a fost cu acordul tau si s-a petrecut pe nesimtite? inainte? senzatia ca detii lucruri, ca esti stapan pe mosie dupa? certitudinea ca niciodata nu detii cu adevarat nimic sa iti dai demisia fara a avea un as in maneca inseamna sa te arunci in gol  dar uneori este mai bine sa te arunci in gol decat sa te rezemi de oameni care doar par sa te tina ramane insa un gest al dracului de inconstient. perfect lucid, dar inconstient. constienta si analiza nu isi au locul intr-un astfel...

îmi place de tine pentru ca ești altfel mâinile tale nu au nici șase, nici patru degete. ci fix cinci, exact cum am visat. ivcelnaiv

ma doare capul cam de o luna si jumatate ... o cefalee care face ravagii si de care nu reusesc sa scap ma seaca la inima si uneori am senzatia ca imi deturneaza ideile de la sirul lor firesc gandesc prea mult e clar m-am gandit mult la chestia asta: suprasolicitarea locala naste fenomene inflamatorii . ce simt? pai simt ca sta cineva cu o palma imensa pe capul meu si strange cu rautate cat poate el de tare stiti care este ordinea in care erau dezumanizati detinutii politici? prima data li se taia firul cu divinitatea, cu providenta, pentru ca acolo este sursa moralitatii.  pentru ca nu-i asa, nu stiinta, nu politica, nu psihologia ne dau sensul etic, ci transcedentalul apoi li se ataca intelectul si se rupea leagatura cu ratiunea, cu mintea, pentru a nu ramane riscul intelegerii in cele din urma, dupa ce se asigurau ca au de-a face cu legume pe doua picioare incepea supliciul torturilor fizice de orice tip, de la infometare si inghet pana la contorsionar...

Daca ai sti ca nu il poti rata, care ar fi singurul vis semnificativ pe care ai avea curaj sa ti-l fauresti?

i don't trust people who don't love themselves but say 'i love you'...

mereu in momentele bune uiti cat de rau poate fi atunci cand este cu adevarat rau pentru ca asa functioneaza mintea noastra ... nu proiecteaza unitar, ci extrage din context. cum as gandi eu reforma sistemului neuronal? 1. i-as crea un preaplin al inflamarii - in momentele in care incarcarea nervoasa este maxima sa "sara sigurantele" si capul sa ramana functional, fara risc de implozie, nemiscat ca in stop-cadre 2. l-as inzestra cu gandire panoramica precum radiografiile dentare, pentru ca atunci cand risti sa nu vezi padurea de copaci sa ti se atraga atentia ca o ai (pe ea, panorama) si ca momentul in care te afli poate fi irelevant precum picatura inghetata intr-o mare de lava 3. as instaura  interdictia la starea prelungita de "frica si fuga", facandu-l sa intre in stand by/somn cand risca sa se adapteze la exceptii prin transformarea lor in obisnuinta 4. l-as face sa lucreze in echipa cu inima , spunandu-i "if you want to go fast...

- nu m-a ales din prima - si de ce conteaza asta atat de mult? - pentru ca nu-mi place sa fiu a doua optiune. - nici daca se dovedeste ca esti alegerea corecta?

as vrea sa incep sa resping ce imi insulta sufletul

Preludiul incepe cu momentul imediat urmator ultimului punct terminus impreuna. Cand te vad online am senzatia ca ni se intalnesc privirile. Ca diluam un pic dorul si ca il facem mai suportabil. Ca nastem o coincidenta. Si de fapt ni se intalnesc privirile, dar ni se intrepatrund si perspectivele? Ne uitam in acelasi ecran, poate chiar in acelasi punct al ecranului...dar oare si in aceeasi directie?

inainte de a spune "da" care este intrebarea corecta? - cat de tare il iubesti? sau - cat de bine il cunosti? sigur, nu stiu sa existe intrebarea "corecta", dar exista altceva. exista "cat de tare ma cunosc pe mine?" cred ca perspectiva actuala asupra acestui pas este asemenea imaginii prin lentila: mai mica si rasturnata. in sens. as inlocui de maine de la ora 8:00 "il iei in casatorie, de bunavoie si nesilita de nimeni, pe ....?"  cu "te oferi de bunavoie si nesilita de nimeni, lui....?" cred in onestitate si nici o luare in primire (sau posesie) nu este mai onesta decat daruirea cu inima deschisa a tot ce ai mai valoros: pe tine.

tare mi-ar placea sa iti pot vorbi liber ... sa imi dau din nou voie sa fac asta. insa m-am obisnuit sa am pareri care sa deranjeze ... sau care sa para ca vor sa atace pe cineva. mi-e tare greu sa explic faptul ca intentia mea nu merge niciodata intr-acolo. ori de cate ori miroase a oameni cu pareri, ma bag cu capul inainte ... vreau sa inspir inghitituri mari de odorizant ideatic. insa anturajele de regula ma imping la tacere din doua directii: odata pentru ca imi spun cu subiect si predicat sa tac, odata pentru ca imi creeaza discomfortul de a ma exprima. asa ca tac si tac mereu ca si cum as vorbi imi imaginez necontenit ca iti spun lucruri incerc sa nu imi imaginez toate raspunsurile pe care mi le-ai da, pentru ca in scurt timp n-as mai avea nevoie de tine cum ar fi sa nu mai am nevoie de tine? pai n-ar fi, pentru ca am! chiar si daca aceasta nevoie inseamna nevoia sa stiu ca existi, ca faci o umbra, ca vorbesti frumos cu cineva, c...

Sa renuntam la dorinte este unul din cele mai puternice lucruri pe care le putem face...pentru ca doar asa putem face loc dorintelor altora.

"Traverseaza pe verde. Ai timp!" Un mesaj citit pe un zid aseara intr-un moment deloc intamplator. Ah, rabdarea...cat de bine se ascunde  printre oameni!