cer o revizuire

mereu in momentele bune uiti cat de rau poate fi atunci cand este cu adevarat rau

pentru ca asa functioneaza mintea noastra ... nu proiecteaza unitar, ci extrage din context.

cum as gandi eu reforma sistemului neuronal?

1. i-as crea un preaplin al inflamarii - in momentele in care incarcarea nervoasa este maxima sa "sara sigurantele" si capul sa ramana functional, fara risc de implozie, nemiscat ca in stop-cadre

2. l-as inzestra cu gandire panoramica precum radiografiile dentare, pentru ca atunci cand risti sa nu vezi padurea de copaci sa ti se atraga atentia ca o ai (pe ea, panorama) si ca momentul in care te afli poate fi irelevant precum picatura inghetata intr-o mare de lava

3. as instaura interdictia la starea prelungita de "frica si fuga", facandu-l sa intre in stand by/somn cand risca sa se adapteze la exceptii prin transformarea lor in obisnuinta

4. l-as face sa lucreze in echipa cu inima, spunandu-i "if you want to go fast, go alone; if you want to go far, to together!

daca nu ai grija de tine risti sa iti strici, dintr-un cvasi-motiv conjunctural, corola de minuni a lumii care esti.

si nu este in regula ca universul permite acest lucru.

de ce avem optiunea de a ne autodistruge?

unde ati mai vazut asa ceva in natura?