când iti dai demisia. de la urât.

sa reincepi sa practici autenticitatea

sa iti aduci aminte de cum era sa nu te complaci

sa speri din nou

sa zambesti, si nu amar

sa te rededici tie

sa te recapeti

se aduna, se aduna, si pur si simplu, la un moment dat, se inunda baia si toate tevile arunca apa

ce faci atunci? evident ca nu te apuci sa umpli de carpe si nici nu pleci la Praktiker dupa tevi noi, ci tai alimentarea cu apa.

blochezi bruiajul, sursa.

cand s-a intamplat scindarea?
mai conteaza, atata timp cat a fost cu acordul tau si s-a petrecut pe nesimtite?

inainte? senzatia ca detii lucruri, ca esti stapan pe mosie

dupa? certitudinea ca niciodata nu detii cu adevarat nimic

sa iti dai demisia fara a avea un as in maneca inseamna sa te arunci in gol 

dar uneori este mai bine sa te arunci in gol decat sa te rezemi de oameni care doar par sa te tina

ramane insa un gest al dracului de inconstient.

perfect lucid, dar inconstient.

constienta si analiza nu isi au locul intr-un astfel de moment.

e cu "da au ba"
ori iti rupi oasele ori cazi perfect in picioare si iti descoperi latura de gimnast

este de neegalat clipa in care ai suficienta incredere in tine incat sa simti ca iti ajungi
cu adevarat!

ma pot intelege cineva-urile care au trecut dincolo de "eram la un pas de a pleca". 

si inca nu am intalnit aceste persoane, toti cei care se mira condescendent de gestul meu au ramas blocati in sincopa unei intentii inca nefinalizate, preferand voyeurismul cu jind practicat prin gaura cheii de pe un scaun caldut

ce inseamna sa iti dai demisia?

sa te reintalnesti cu tine cel de dinaintea a tot, si sa iti spui cu blandete "hello, we meet again"

da, sunt un demisionar al acelora dintre lucruri si oameni care imi aduc atingere toxica

nu este o ipostaza usor de dus

dar are in ea doza de corectitudine pe care nu poti s-o ignori doar din comoditatea complezentei