carnagiu emotional

ma doare capul cam de o luna si jumatate ... o cefalee care face ravagii si de care nu reusesc sa scap

ma seaca la inima si uneori am senzatia ca imi deturneaza ideile de la sirul lor firesc

gandesc prea mult

e clar

m-am gandit mult la chestia asta: suprasolicitarea locala naste fenomene inflamatorii.

ce simt?

pai simt ca sta cineva cu o palma imensa pe capul meu si strange cu rautate cat poate el de tare

stiti care este ordinea in care erau dezumanizati detinutii politici?

prima data li se taia firul cu divinitatea, cu providenta, pentru ca acolo este sursa moralitatii. 

pentru ca nu-i asa, nu stiinta, nu politica, nu psihologia ne dau sensul etic, ci transcedentalul

apoi li se ataca intelectul si se rupea leagatura cu ratiunea, cu mintea, pentru a nu ramane riscul intelegerii

in cele din urma, dupa ce se asigurau ca au de-a face cu legume pe doua picioare incepea supliciul torturilor fizice de orice tip, de la infometare si inghet pana la contorsionari carnale inimaginabile.

rezultau scheleti in zdrente vargate, cu afine in loc de ochi, obraji retrasi din osatura fireasca, si minti ratacite.

in urma cu putin timp a avut loc drama din clubul Colectiv al carei numar de victime este inca in crestere, azi s-a revendicat un atentat terorist in Franta si acum stirile anunta un TGV deraiat langa Strasbourg....

tocmai ce am iesit din farmacie, mi-am luat Antinevralgic forte, e bine...sper sa ma ajute

farmacista mi-a recomandat sa il iau dupa masa, sa nu imi atace stomacul

da, trebuie sa ne tratam

si nu oricum, ci dupa ce ne hranim...pardon, indestulam cu suficient de multe atrocitati incat va fi prea mult chiar si pentru noi, si vom ajunge sa ne mijim ochii si sa ne intoarcem privirile a negare.

"ce am facut, doamne, ce am putut sa facem?" asta ne vom intreba unul pe celalalt.

da, ne vom intreba noi intre noi, inca nu pe noi insine...pentru ca pana a ajunge acolo mai avem de trecut o etapa

cea a constientizarii ca am fost purtati intr-un mod demonic in capcana banalizarii raului, in gaura de sarpe in care ne-am ascuns lipsa de reactie in fata alienatilor de constiinta.

si de abia dupa ce vom intelege urmarile pe care lipsa noastra de responsabiliate le creeaza ne vom indrepta atentia asupra a noua insine. 

ieri nu am mai suportat si am inceput sa impart biletele astea pe strada ... nu tinteam anumite chipuri...ma duceam inspre oamenii de pe contrasens

sceptici

credeau ca fac reclama sau ca vreau sa le bag mana in buzunar incercand sa le vand ceva

deloc curiosi

le era totuna ce e scris pe foaie

speriati

unii credeau ca apropierea mea fizica avea alt scop

grabiti

"nu, multumesc, sunt in intarziere"

nu m-am intors sa le vad reactia ... nu am vrut sa fiu dezamagita

valori

criza a valorilor, nu conflicte religioase si nu autoritati corupte!

neintelegere a valorilor pe care le lasam sa ne conduca.

acolo e raspunsul. 

acolo e intrebarea.

ma doare tot ce ni se intampla 

ma doare tot ce mi se intampla

ma doare intr-atat incat pana si chimicalele se dau batute si nu stiu a ma scapa de durerea asta blestemata de cap

rau de mare

rau de inaltime

rau de lume

am stans atata epuizare incat adorm unde ma pui, mai putin noaptea in pat
in fata TV-ului
pe banca in parc
la conferinte
la cursuri
la sedintele de la birou
am senzatia ca totul se petrece intr-o dimensiune a semitreziei si nu imi este foarte clar ce mai este aievea

merg pe strada si mi se blocheaza privirea in oameni bolnavi, invalizi, desfigurati de griji...si aud, ca niciodata, foarte multe sirene de salvari

ce gandesti, asta atragi

tare as vrea sa indepartezi mana celui care ma strange nemilos de ceafa, sa ma mangai usor prin par pana sa ma trezesti din nebunia acestor zile si sa imi zici ca totul a fost doar un vis urat.

tocmai mi-am dat seama de ceva: mie nu mi-am dat biletel.