RALUCA MIHĂILĂ

administrarea dozelor zilnice de indiferenta calculata devine din ce in ce mai anevoioasa si pretul injectiilor a crescut nu pentru ca sunt la mare cautare ci pentru ca s-au inchis majoritatea liniilor de productie din tara oamenii au inceput sa metabolizeze uratul din comoditate ... este mai usor sa te supui decat sa te opui partea proasta este ca nu se mai elibereaza nici pe baza de reteta...asa incat, degeaba faci pe cate un doctor sa iti inteleaga nevoia de a te trata cu frumos ... nu il mai baga astia la raft pentru ca ajunge sa expire. degeaba am eu bani si disponibilitate puse deoparte, daca nu am ce cumpara cu ele. voi incerca sa imi obisnuiesc corpul sa respinga chimicalele ... chiar daca ajung la greva foamei am ajuns in stadiul - noi, cetateni compatrioti de secol XXI - in care este mai sanatos sa mancam de pe jos de pe josul comunitatii, de la oamenii simpli, needucati, necomplicati, nemincinosi, nenimiciti de standarde moderne e o hrana mai bio decat bio-u...

mi-e greu spre imposibil sa neutralizez rautatea din juru-mi. sa o MAI neutralizez, mai bine spus sunt multi, tare multi cu o inventica bine pusa la punct pe tipologia calului troian : gratuitatile sunt purtatoarele celor mai mari costuri! mutanti cu noi munitii si faptul ca trebuie sa ma apar a.i. eu raman eu, ma consuma destul ... prea mult, in ritmul unei lumanari care a inceput sa arda la ambele capete. .... daramite sa va tin piept sa risc propria-mi extinctie? nu, nu meritati atata efort. sa va fie de bine, animale de oameni! sa va fie de bine pentru satisfactia resimtita pana acum ... pentru ca ma retrag din a mai incerca. eu, si cine mai crede alaturi de mine ca nici macar nu meritati o lupta dreapta. nu va meritati decat pe voi insiva ... iar voi insiva, fara oponenti, nu veti mai avea ce sa distrugeti sistematic. raul nu exista decat in relatie cu binele...

ca pana la urma nu-mi plac foarte tare cei care afirma ca au idoli, mentori sau ca se simt motivati de liderul cutare pe care l-ar urma legat la ochi si ca ideal este sa ramai in stare si in deplinatatea facultatilor de ins astfel incat sa alegi ce este bun din toti cei care iti taie calea nici unul nu este de ignorat imi place sa nu fiu nevoita sa aleg de cine sa imi placa, in cine sa am incredere, pe cine sa respect, cu cine sa petrec timpul dezbatand aprins prezentul, cui sa-i fac cu ochiul ghidus. ce nu vine de la sine, ce cauta colturi intunecate pentru a se ascunde e corupt.

nu stiu cum se face dar de cele mai multe ori daca nu mereu situatiile celorlalti pe baza carora le dai sfaturi sunt cu totul altfel cand ti se intampla tie desi sunt fix la fel daca ti-ai schimba chipul intr-un prieten, ai sti exact ce este cel mai bun lucru pentru tine   dar pentru ca iti pastrezi chipul tau nu poti sti decat ce iti doresti tu faci mereu exceptie de la propriile sfaturi generale

te iubesc!

for love, press two hundred and ten

denota slabiciune. denota slabiciune! denota slabiciune? cred ca da...inseamna ca iti pasa si a-ti pasa este o slabiciune in lumea mutantilor emotionali si cred ca da si pentru ca dincolo de a fi o reactie biologica, este o slabiciune reala a propriului ecosistem, un semn al preaplinului pe care restul corpului nu a fost capabil sa il metabolizeze corepunzator si a apelat la supapa aceasta pentru eliberare. e ok sa plangi ... dincolo de ratiuni practice, poate e primul impuls al celui care inceteaza a mai incerca sa inteleaga si pur si simplu absoarbe schimbari si elimina concluzii. ca un tub care preia aluviuni. nu intervine asupra celor ce se intampla si pur si simplu le traieste.

"Am gasit inca un om de care ma pot desparti. Caci un om plin, bogat, valabil, e unul caruia printr-un cuvant ii poti spune nespus de mult. Va strangeti mana, va uitati unul in ochii altuia si s-a intamplat ceva. E un pact intre voi: "acum ne putem desparti". Caci orice v-ar desparti de acum inainte, sunteti doi oameni care s-au intalnit. Asta e esentialul: sa te intalnesti cu celalalt. Finalul - care trebuie sa insemne intotdeauna o reluare a tuturor temelor - devine acum posibil. Oamenii acestia, langa care stai ceasuri intregi si care stau ceasuri intregi langa tine, spre a nu obtine nimic nici unii nici altii, sunt asa de anosti incat nici macar nu te poti desparti de ei". Constantin Noica, Jurnal Filozofic.

Mi-e dor de tine Și nu-mi ajung celelalte Uite că un surogat Pentru puritate Nu s-a găsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e înlăuntrul meu de tine Mi-e nu știu cum, Mi-e nu știu ce, Mi-e dor de tine ca de acasă. Îmi pasă! Adrian Paunescu

a nu te lasa infestat de mediul inconjurator nu inseamna a ramane detasat sau indiferent.. inseamna a consuma extrem de multa energie pentru a reusi sa ridici bariera prin care nu trec virusii si a pastra tot ce mai este colorat si viu in tine. Iar zidurile care trebuie sa se ridice sunt de tip geam reflectorizant ... din interior vezi ce se intampla (ramai in contact cu viata, dar refuzi sa participi la ea), dar din afara nu se vede inauntru (nu lasi sa se aiba acces la tine). Cei care ridica, din greseala, din graba sau din neputinta, ziduri dublu reflectorizante ajung indiferenti. Niciodata detasati. Sunt suspendati undeva intre viata si ... viata. Iar cei care nu ridica aceste ziduri .. din iubire de oameni sau din speranta ca "nu toti sunt la fel" pot cadea  prada usor .. pentru ca, nu-i asa, nu este combinatie mai periculoasa decat prostia insotita de rautate. Iar ei ... cei care aleg deschiderea chiar si in fata acestui pericol uman ... aleg Viata. Nu poti amorti emot...

De fiecare data cand calatoresc cu trenul si traversez muntii, vazandu-l serpuind printre serpentine, imi inchipui ca merg in spatele unui sarpe imens, gratios si foarte atent la curbe. Ba mai mult decat atat, pentru ca si eu sunt foarte atenta la cum se muleaza pe forma drumului, ma cred o parte componenta a sarpelui ... Aproape un organ. Iar pentru igiena imaginatiei, aleg sa ii fiu inima. Ca inima am patru camere semidecomandate cu care trebuie sa functionez. Era bun un hol ... facea tranzitia la exterior mai usor, dar pana la urma reusesc sa ma descurc eu cumva. Intru direct in sufragerie, si ce daca? Chestie de ospitalitate pana la urma...ce sens ar avea holul? Daca vrei sa chemi omul in casa, il inviti direct in camera mare si ii dai prajituri, nu?  Doar n-o sa-l tii pe hol! Asa...si inima fiind ... Cu musculatura bine antrenata pentru a nu uita ca am patru camere - stiti ca sunt niste unii care isi cumpara cate un apartament de cinci camere dar ei stau in ...

de ce alegem cateodata sa mocnim in starea de fapt in detrimentul lui a trai ? a ajuns viata sa fie "raul cel mai mic"?

Oare daca decid sa nu mai fac cunostinta decat cu cine ma intreaba "a cui esti?"  mai am vreo sansa sa cunosc vreun om nou in viata asta?

era un banc despre un betiv care iesise noaptea din bar si incepuse sa se plimbe printr-un parc. la un moment dat, mergand bezmetic, se opreste langa un stalp de curent electric..se sperie, apoi sovaielnic pune mana in stanga .... zid ... pune mana in dreapta ... zid... sta ce sta, ia stalpul in brate ... zid ... si concluzioneaza speriat si usor trist: "m-au zidit!" E obositor sa te lovesti de ziduri ziua si sa vorbesti cu peretii noaptea .. te simti ca intr-un banc prost.

daca m-as intreba serios as raspunde "da, am iubit". Si m-as crede pe cuvant, doar am fost de fata. Daca, insa, as crede omniprezent-enervantul " nu poti iubi pe altul daca nu te iubesti intai pe tine" as tinde sa ma contrazic. Dar cum sa ma contrazic din moment ce stiu ? Si daca nu am iubit, ce am facut? as vrea sa contrapun exemplul personal celor multi care sustin ca doar indreptandu-te intai spre tine faci loc pentru privirea inspre celalalt. Iar exemplul personal spune asa: daca cineva a reusit (fara a incerca!) sa ma faca sa simt respect de ce sa astept pana il ajung din urma? Ce vina are el ca eu inca nu ma inteleg pe mine? Si de ce totul e conditionat de tot? Stiu ca oriunde ne uitam avem cauza si efect... dar uneori ar fi util sa ne uitam si atat. In prezent. Cauza si efectul sunt elemente definibile NUMAI odata cu trecerea timpului. admit ca nu pot fi toti nebuni si eu singura care intelege, asa ca intreb: daca nu am iubit, atunci ce am facut? si c...

lost and found

cand, pentru a te proteja si a putea merge mai departe, inchizi ochii la ce se intampla in afara usii casei tale ... devii complice? antifragilitate individuala sau constiinta sociala? 

oricum ar trece, bine, rau, fructuos, aiurea, frumos, nicicum ... trece nemilos indiferent de cum ni-l petrecem sau de cum ne petrece el pe noi fara mila ramane atata vreme cat am fost inzestrati cu posibilitatea de a avea perceptii ... si cu imposibilitatea de a le controla ... mereu timpul petrecut frumos va trece mai repede decat cel ocupat cu nimic pentru ca asa vom percepe noi lucrurile sa ne intelegem: el trece la fel de fiecare data adica fara mila.  ah, si mai e ceva: faptul ca exprimam trecerea timpului intr-un fel sau altul este o consolare...in realitate marcam trecerea NOASTRA prin timp...

Mi se pare … simptomatic cum lumea de toate felurile vorbeste despre lumea de toate felurile cu “calitatea nu mai este apreciata”. Banalii vorbesc despre interesanti, creativii despre etceteristi, cei cu bani despre saraci si cei modesti despre fitosi. Si cel mai important, spun ACELASI LUCRU unii despre ceilalti. Indiferent de opticile individuale, numitorul comun al tuturor parerilor este ca lipseste esenta, fondul formei, calitatea. Oare s-au prins toti, e doar un comportament mimetic sau ne place sa ne auzim pe noi spunand cu voce tare un adevar “greu” care da bine in fata unui public spectator care aproba pavlovian? Eu zic despre tine ca esti de doi lei, tu zici despre mine ca sunt de doi lei … si ping pong-ul asta cu un mesaj identic face continutul lui sa devina inutil. Adevarul ramane, dar mesajul se transforma in degeaba, se pierde prin culise. Ideal este ca cel care e de doi lei sa nu inteleaga mesajul care il considera de doi lei. Doar asa sunt sanse sa se ...

atata timp cat iti bate inima ... cat ai puls, traiesti este irelevant daca, neuronal, te-ai lansat pe orbita scoti aburi pe nari si gura, esti viu

mi-a crapat calculatorul ... daca mai reactioneaza la safe mode e o minune de aproape o saptamana l-am arhivat la "caz clinic" si urma sa programez o depanare azi ... s-a deschis. normal. uneori ma obosesc deviatiile, alteori ma plictisesc tiparele dar si uneori, si alteori m-a iritat sa se joace universul cu hachitele mele

discutiile despre nimic intre prieteni nimic mai real

in partea stanga stau labartate o sumedenie de paste de dinti, toate continand un element-vedeta: fluor si un ambalaj care descrie destul de generos efectele benefice ale acestuia. de zeci de ani stomatologii primesc bani grei pe advertorialele in care promoveaza plusurile pe care fluorul le aduce dintilor odata cu fiecare periaj pentru ca vocea "expertilor" si autoritatilor in domeniu se constituie mereu in argumente puternice, aceste reclame frecvente au generat un public masiv educat sa consume elementul promovat deci  cu o productie de masa, producatorii au fortat pretul unei astfel de paste de dinti la un nivel rezonabil (luand ca termen de comparatie, atentie!, grupa produselor de masa - adica sunt ok la pret in raport cu ele insele :) ) in partea dreapta sta o mai nou intrata pe piata categorie de pasta de dinti care, cu mandrie, promoveaza lipsa fluorului si enumera principiile active ale celorlalte componente naturale. de foarte putin timp a inceput o ...

exista zile in care simt ca cel mai bun lucru pe care pot si vreau sa il fac este sa respect pe cine cred eu ca merita este o (in)actiune care ma incarca, ma multumeste si simt ca ma rasplateste nu stiu pentru ce ... ... poate pentru ca am ginit meritoriul sau pentru ca am simtit ca se cere provocat

deseori oamenii sunt sceptici nu pentru ca li s-a inselat increderea ci pentru ca se stiu pe ei...

Ce inseamna o aniversare? Ocazia unei perspective noi asupra viitorului sau mai degraba a uneia obiective asupra trecutului? Ambele? Ori poate sarbatorirea unui moment istoric de tipul "ziua X a lunii Y"? De ce ne sarbatorim anii intregi? De ce nu ne plac fractiile ... chiar si cele duse la absurd pana la clipa? limita de la infinit la infinitezimal ... 

o intrebare pe care am adresat-o mai multor persoane pe care imi place sa le pretuiesc paleta raspunsurilor primite porneste de la baza nativa a comportamentului uman (egoism) si merge pana la frumusetea specifica lui (dorinta de a visa). intamplarea a facut ca in cartea pe care o citesc sa se abordeze aceeasi tema tocmai acum: "mintea poate fi un minunat instrument de autoamagire, ea nefiind proiectata sa opereze cu complexitatea si cu incertitudinile neliniare; cu cat avem mai multa informatie, cu atat avem mai multe deziluzii". ce cred eu este ca amagirea presupune un univers inexistent, autopromis, riscant, pe care nu il atingi niciodata (nu poti spera la ceva ce simti deja) si care te ajuta sa (speri ca) traiesti inalt, indiferent de urmari. e singurul lux inconstient pe care si-l permit majoritatea, chiar si pesimistii cronici. gradul de nocivitate se dovedeste in timp in functie de rata de succes a propriilor vise amagirea are conotatii ...

exista cei care traiesc azi, alaturi si in numele istoriei de ieri si alaltaieri, alaturi si in numele parintilor, bunicilor, a vietii la sat, a copilariilor fericite, a pornirilor strengaresti care bat cea mai frumoasa imaginatie, a mandriei de Romania, a sufletului de dac, a simbolurilor de iubire, casatorie sau inmormantare crestineasca si a dorintei de solidaritate de neam de tipul "ba putem!". sunt cei asemenea unui ceas cu pendul sau a unui televizor cu tub catodic - depind de coloana vertebrala pentru a functiona. exista si cei care traiesc azi si atat; fara istorie, fara ancore, fara afecte romanesti dar cu porniri zis-europene, cu copilarii dezvoltate online, fara repere, cu interese profund personale si cu strategii nevizionare ce intaresc formele fara fond, fara stralucire in ochi, cu dorinta de independenta dar in chingi autointretinute fata de confirmarea celor pe care ii dezaproba arogant, cu incredere in celibat si "trebuie sa ne schimbam ment...

nu e usor sa continui sa lupti atunci cand ... nu esti foarte convins ca vrei sa castigi dar daca nu te impaci bine cu lasitatea si stii ca uneori pofta vine mancand, o faci si pe asta cumva depinde ce te leaga de cei cu care vrei sa te impaci ...

- cum e vremea la voi? - foarte frumos. - si aici ... o sa iesim la o plimbare. tu ce ai in plan azi? - cred ca voi citi. - no, lasa, ca de citit poti citi si pe ploaie, iesi si tu la aer. - pai si daca nu ploua?