RALUCA MIHĂILĂ

“Am crezut că sensul vieții este chiar viata. Acum nu mai sunt sigur.” “Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieți relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Și alta pe care – în lipsa unei formule mai bune – aș numi-o “secretă”. Prin “viață secretă” înțelegând nu ceea ce ascundem de ceilalți, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem niciun control – cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconștientul – și unde nu ne putem minți.” “M-am călăuzit o vreme după principiul foarte discutabil că orice fericire e bună, numai fiindcă e superioară plictiselii și a golului…” “Imaginația este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea.” “Sunt lucruri pe care le poți avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greșeala să le cauți, le pierzi.” “Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de ...

viata are valoarea oamenilor cu care o petreci....

Nu oricine te poate face sa intelegi ce este dorul.

"Universitatile nu vand cunostinte, explica Tesla. Ele vand un statut sub masca acestor cunostinte. Institutiile legitimeaza dreptul mediocritatilor de a fi anosti. Iar eu nu pot respira inconjurat de incruntati fara valoare. Nu doresc asta!" Tesla, portret intre masti, de Vladimir Pi š talo

M-am îmbrăcat c-o armură Făcută din pietrele ce-au rămas După ce a trecut apa. Mi-am pus o pereche de ochelari In ceafă, Ca să pot vedea numai Cu mintea de pe urmă. Mi-am protejat Mâinile, picioarele, gândurile, Nelăsînd nici un loc liber Care să poată fi atins de mîngîieri, Ori de alte otrăvuri. Chiar inima din piept Mi-am acoperit-o cu o carcasă De broască ţestoasă Ce-a trăit 800 de ani. Când totul a fost gata I-am răspuns tandru: Te iubesc. - - - - - - - - - - - - - - - -  Marin Sorescu, Precauţie

o formulare aparent banala Daca ratezi nu inseamna decat ca mai ai mult de invatat inainte sa fii pregatit sa reusesti. se ascunde un adevar de foarte putini inteles: nu oricine este pregatit pentru succes. O victorie adevarata isi reclama un infaptuitor valoros.

am gasit definitia non-medicala a bolilor autoimune: ipocrizie celulara.

Cred ca esenta unui adult sta: - in primul rand, privind inapoi, in felul in care a ales sa-si petreaca tineretea - in al doilea rand, analizand prezentul, in a constientiza cu subiect si predicat lucrurile de care are nevoie versus cele pe care si le doreste in viata - in al treilea rand, privind inainte, realizand ca fara o relatie care sa il invete mereu ceva nou despre el ramane vaduvit de oglinda intruchipata de acei doi ochi ce nasc o privire cat o mie de cuvinte.

viata are scop? acum doishpe ani concluzionam ca nu si am cazut intr-un con de depresie care, asezonata cu putina adolescenta, a dus la un mix indigest de toata frumusetea dar cum e bine sa traiesti lucrurile la varsta potrivita, ce bine ca am trecut prin asta! (atunci) intre timp s-a intamplat ceva: fie m-am mai luminat, fie m-am mai indobitocit.  concluzia la care am ajuns un deceniu mai tarziu: daca nu vezi viata ca pe un joc, esti mort inainte de a ramane fara suflare. traiesti amorf, inert si plin de toxine. si cand spun "joc" nu ma refer la "care pe care", la "cat e scorul?", la "ai trisat!", cu alte cuvinte nu ma refer la dorinta de a fi in competitie.  nu! ma refer la pornirea de a glumi oricand, oricum, oriunde si ma refer la placerea de a te juca, de a face ghidusii, de a te obliga sa ramai inocent. da atitudinea aceasta un scop vietii? nu stiu. dar in mod cert ii ofera calitate. exista un s...

Extrapolandu-ti optiunea de moment la o alegere responsabila pe termen lung, ei bine, imbraci tinuta oamenilor cu care decizi sa iti petreci viata. Sau carora le ingadui sa isi petreaca viata cu tine. Poti s-o iei cum vrei. Sensul e acelasi.

Sunt momente in viata cand ... daca nu reusesti sa te stapanesti si sa echilibrezi vulcanii care iti erup mental din toate directiile vei ajunge fie sa erupi tu in bucatele si sa ramai fara puls, fie sa constati, la acalmie, ca orbit de furie te-ai coborat la nivelul unor pavlovieni oarecare. Asa ca te intreb: daca ar fi sa alegi pentru tine una din variantele de mai sus, cum te-ai prefera: mort sau prost? Deci: fa-ti damblaua, enerveaza-te, urla in gand, vezi negru in fata ochilor pentru cateva momente, suduie cat te tine imaginatia, dar apoi rupe lantul! Daca nu, risti sa devii propria-ti veriga slaba!

      Cred ca religia isi gaseste locul in sufletele oamenilor in doar trei conjuncturi: - pe de o parte in mediul rural, unde apropierea de divinitate se cultiva din pruncie si unde autenticitatea legaturii cu Dumnezeu transcede pragmatismul vietii de zi cu zi - pe de alta parte, in mediul urban in randul populatiei de categorie financiara sub clasa mijlocie. Extrapoland, in societatile unde economia scartaie din toate incheieturile si unde polarizarea veniturilor este evidenta. - si mai exista categoria ce nu tine cont de zona geografica si care se refera la cei ce, nevoit sau nu, trec prin momente de cotitura care necesita incredere in niste forte peste puterea lor de intelegere.       In toate cazurile credinta isi gaseste un aliat de nadejde in sufletele oamenilor: in zonele rurale pentru ca are la baza o fatalitate plina de speranta, in zonele urbane pentru ca s-a construit pe deznadejdea resemnata si in sufletele celo...

Sunt de parere ca intotdeauna trebuie sa permiti complimentelor sincere si criticilor constructive sa iasa la iveala. Indiferent de reactia starnita! Din doua motive:  1. tu nu ai ce face cu ele 2. daca nu permiti altuia sa fie mai bun pentru a ramane (tot) tu in varf atunci nu faci decat sa iti invalidezi pozitia la care tii ca la un bibelou - pentru ca se raporteaza la un potential latent si voit necompetitiv - si, cel mai important, iti dai masura propriului sine. Ca responsabilitatea pentru asumarea unui adevar nu sta la tine, este cu totul altceva. Si deja nu te mai intereseaza :).

vulnerabilitatea pe care un om talentat si nesigur pe el o afiseaza ii aduc in prim plan neconstientizarea nedisimulata a propriei valori... care ii ridica aptitudinile la rang de intelect slefuit cu genialitate.

Cat de frumos, adevarat si simplu:  "Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei."

Zilele in care mi-e lene sunt cele care ma obosesc cel mai tare

Daca ar fi sa fac o reprezentare schematica a oamenilor zilelor noastre, as incropi stangaci un desen in care ar avea chip doar copiii ... sunt singurii care inca nu au invatat sau care nu au ajuns la concluzia ca in lume se poarta masti. Pentru ei este firesc sa fie tristi, curiosi, veseli, morocanosi, suparati, visatori. Pentru noi astia de am ajuns sa fim majori, cel putin dupa acte, sa fim tristi, curiosi, veseli, morocanosi, suparati, visatori atunci cand avem nevoie de asta reprezinta un curaj pe care rareori ni-l asumam. Asa ca in schema mea restul populatiei ar avea doar un contur de fata ... dar fara privire, mimica, buze ... doar o urma de cap pozitionata, nefiresc, deasupra inimii, in dreptul gatului.

      In centrul Bucurestiului, pe Lipscani, exista un surogat de cladire care sta sa cada. Pentru a nu avea pe constiinta niste potential ultime clipe neplacute pentru vreun trecator de weekend, autoritatile locale au decis sa angajeze un paznic care sa blocheze accesul in zona si, astfel, sa stea la capataiul dragii cladiri (probabil) interbelice. Un fel de ultim omagiu adus unor caramizi. Pe bani publici, adica pe banii contri buabililor care astfel au plimbarea tihnita asigurata - contra cost. Deh, nimic nu-i gratis in viata.        L-am observat pe  eroul national imbracat in costum de gardian municipal cand incercam sa vad cum pot trece de un gardulet infipt perpendicular si de-a lungul intregii stradute pietonale.  - Dupa un Tu n-auzi, mah, ca merg in Delta? ramas agatat din discutia telefonica deja inceputa, aud adresandu-mi-se: Domnisoara!! Pe aici nu se trece. - De ce? - Cade cladirea. - In t...

         pentru o concluzie buna:       Excepţiile… Ah, excepţiile! Cred că n-o să-mi ajungă ţigările la câte am de spus despre ele. Blonde, brunete, înalte, cu forme sau fără, ele sunt femeile pe care orice dintre noi, cei care pulsam testosteron, şi le-ar dori alături. Poate o să te întrebi ce au ele atât de special încât să-l facă chiar şi pe cel mai puternic bărbat să se amorezeze ca un adolescent, să tremure ca un copil, cine sunt ele, zeiţele care-l bulversează pe bărbatul iubit ca şi cum ar fi cel mai slab şi mai neajutorat dintre muritori?          Excepţiile sunt femeile sigure pe ele însele şi nu pe sânii mari şi formele generoase…sunt femeile care ştiu că pot să macine creierii unui bărbat cu un gest bine plasat, cu o vorbă studiată –  dar aruncată parcă la întâmplare, cu o privire plină de subînţeles. Ele sunt femeile complete şi complexe care ştiu că noi, bărbaţ...

de Jonathan Safran Foer "Am citit in National Geographic ca acum sunt pe pamant mai multi oameni vii decat au murit vreodata in istoria omenirii. Cu alte cuvinte, dac-ar vrea cu totii sa joace Hamlet in acelasi timp, n-ar putea, pentru ca n-ar fi destule cranii".

                                      vreau sa vorbim!

Pe sub uşă - Marin Sorescu Ziua de azi Mi-a fost vârâtă, ca de obicei, Pe sub uşă. Mi-am aşezat pe nas ochelarii Şi-am început s-o citesc. Nimic deosebit, după câte văd.. Cică pe la prânz o să fiu cam trist, Nu se specifică motivul, Şi-o să continui să iubesc lumina De unde-am rămas ieri. Pagina exterioară informează Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul, În legătură cu pretenţia lor absurdă De-a-mi intra în sânge, şi-n creier. Apoi, obişnuitele ştiri Despre puterea mea de muncă, Despre drumul la pâine, despre buna dispoziţie (dar nu se suflă un cuvânt În legătură cu situaţia din ficat). Unde s-o fi tipărind Viaţa asta a mea, Că e plină de greşeli Inadmisibile.

Meritam doar ce putem obtine?

cu ce seamana cel mai mult un "te iubesc?" cu "ai grija de mine", cu "mi TE asum", cu "MA asum astfel", cu "si acum?" ori nu seamana cu nimic, doar e?

cica ar avea o stabilitate a directiei mai ridicata ...

Uneori imi doresc sa nu ma cunosc. Este un sentiment care dureaza foarte putin, intr-adevar, dar este extrem de intens. Pentru ca in incercarea de a-mi face un bine, nu reusesc decat sa ma amagesc in ideea de a obtine un rezultat valabil ... pentru ca eu deja imi stiu reactiile, armele, felul de a fi, modalitatea de a recepta experiente si de a reactiona la stimuli. Cunoscandu-ma, eu, mie, nu-mi pot crea declic-uri. Ca si cum as incerca sa pun bani deoparte. Daca aleg sa ii ascund in casa nu am facut nimic, pentru ca stiu unde i-am pus. In momentele cruciale care reclama aceasta concluzie, este esential sa poti recunoaste ca uneori pur si simplu nu te poti ajuta singur. Daca nu ai puterea sa iti formulezi mental acest lucru, atunci permiti emotiei si increderii in propriile limite sa te mentina dincolo de ele, fara a le putea depasi ... Cu alte cuvinte, permiti a se instala inutilitatea in a te cunoaste, a te avea. Mai important decat a avea o informatie este ceea ce faci...

"A imbatrani, doamnelor si domnilor, este contrariul a ceea ce se crede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile esti impovara t de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat. Tanar fiind, crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii. In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri. A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute. Inseamna a deveni mai usor, mai liber, intr-un anumit sens, esti mai tanar cand esti batran si mai batran cand esti tanar. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar." Radu Beligan

Astazi am cunoscut un om care mi-a oferit unul din cele mai destepte raspunsuri la o intrebare asupra unei realitati care ma intristeaza: romanii care pleaca din tara. Se ocupa cu dansul ... pentru straini. Este un talent fabulos, un om care se joaca pe ring, un om caruia ii sticlesc ochii la auzul unor acorduri de folclor veritabil.  - De ce ai plecat din Romania? - Daca nu am reusit sa fiu destept! ca sa ramai in Romania si sa poti face ceva trebuie sa fii destept! Eu am talent.  M-am simtit foarte incomod in postura de a nu putea replica la o asemenea concluzie. A, puteam sa incep cu "e discutabill" sau cu "inteligenta este supraapreciata" sau poate cu "ne pleaca multe capete luminate in detrimentul imposturii"... Mergea chiar si un raspuns care sa inceapa cu "reusesc in Romania foarte multi care nu sunt destepti" dar mai rau facem, indirect il si jigneam intr-un stil grobian. Asa ca m-am abtinut din a incepe un schimb de replic...

Existe defecte care pot naste calitati. Niciodata virtuti.