Reflexiv

Uneori imi doresc sa nu ma cunosc. Este un sentiment care dureaza foarte putin, intr-adevar, dar este extrem de intens.

Pentru ca in incercarea de a-mi face un bine, nu reusesc decat sa ma amagesc in ideea de a obtine un rezultat valabil ... pentru ca eu deja imi stiu reactiile, armele, felul de a fi, modalitatea de a recepta experiente si de a reactiona la stimuli.
Cunoscandu-ma, eu, mie, nu-mi pot crea declic-uri.

Ca si cum as incerca sa pun bani deoparte. Daca aleg sa ii ascund in casa nu am facut nimic, pentru ca stiu unde i-am pus.

In momentele cruciale care reclama aceasta concluzie, este esential sa poti recunoaste ca uneori pur si simplu nu te poti ajuta singur. Daca nu ai puterea sa iti formulezi mental acest lucru, atunci permiti emotiei si increderii in propriile limite sa te mentina dincolo de ele, fara a le putea depasi ... Cu alte cuvinte, permiti a se instala inutilitatea in a te cunoaste, a te avea. Mai important decat a avea o informatie este ceea ce faci cu ea dupa ce ai dobandit-o.

Pentru aceia mai orgoliosi din fire si cu un simt mai dezvoltat al propriei valori, pot continua logica lui "uneori pur si simplu nu te poti ajuta singur" cu aceea ca atunci cand faci apel la orice tip de mijloace (carti, evenimente, mancare, obiecte, senzatii tari, cei din jurul tau) care sa te sustina, tot un ajutor al sinelui pentru sine se numeste. Pentru ca tu ai fost cel care ai apelat la el. Ai optat. Deci ti se datoreaza intru totul.