In loc de cap, picioare

      In centrul Bucurestiului, pe Lipscani, exista un surogat de cladire care sta sa cada. Pentru a nu avea pe constiinta niste potential ultime clipe neplacute pentru vreun trecator de weekend, autoritatile locale au decis sa angajeze un paznic care sa blocheze accesul in zona si, astfel, sa stea la capataiul dragii cladiri (probabil) interbelice. Un fel de ultim omagiu adus unor caramizi. Pe bani publici, adica pe banii contribuabililor care astfel au plimbarea tihnita asigurata - contra cost. Deh, nimic nu-i gratis in viata. 

      L-am observat pe  eroul national imbracat in costum de gardian municipal cand incercam sa vad cum pot trece de un gardulet infipt perpendicular si de-a lungul intregii stradute pietonale. 

- Dupa un Tu n-auzi, mah, ca merg in Delta? ramas agatat din discutia telefonica deja inceputa, aud adresandu-mi-se: Domnisoara!! Pe aici nu se trece.

- De ce?

- Cade cladirea.

- In trei secunde?

- Cine stie?

- Dar merg pe partea opusa a strazii.

- Domnisoara, nu am voie sa va las.

- Bine, voi ocoli.

- Unde vreti sa ajungeti?

- Pe Magheru.

- Da, mergeti putin inapoi si faceti de doua ori stanga.

- Stiu, ma descurc, multumesc.

- Aaalo, hai ca iar vroia cineva sa treaca. Parca nu vad gardul. Deci ne vedem, mah, in Delta, sau nu?

      Ba da, vazusem gardul, dar nu era nici o indicatie cum ca accesul ar fi interzis ... si oricum nu era genul de gard peste care nu se poate trece :).

     Probabil ca asa gandesc multi romanasi ca mine, si probabil ca autoritatile locale stiu cum gandesc romanii ca mine, deci probabil acesta este motivul pentru care gardul a fost dublat de un suflet cu ochi. Pe bani. Publici. Pentru a avea noi liniste ca cineva vegheaza.

     In aceeasi logica ar trebui sa percepem o taxa/cap de turist, intrucat se are in vedere inlaturarea oricarui potential pericol in periplul sau prin Romanica. Si daca noi, rezidentii, platim pentru serviciul acesta, doar n-o sa-l oferim gratuit strainilor. Nu?

     Pe scurt, as defini cele de mai sus ca facand cinste oricarui apartinator de creier cu fibre. din tarate. pentru un tranzit optim al ideilor.

 Ce as face eu? As propune doua alternative:

1. as darama cladirea. Chiar daca e de patrimoniu, in conditiile in care este o cladire nelocuita, probabil insalubra de mult, deci cu risc de a imprastia infectii si care mai si produce costuri (salariul nefericitului) cred ca putem avea putina imaginatie pentru a o "decade" din drepturile de "do not resuscitate".

2.  daca 1. nu se poate, as pastra imprejmuirea zonei insa fara a bloca accesul pe partea cealalta a strazii, pentru ca in cazul fatalist in care cladirea cade brusc, nu se imprastie pe strada ci cade aproximativ pe amprenta ei - as lasa un culoar mic pe partea de strada opusa cladirii - si as posta un anunt mare de atentionare pentru trecatori.

    Dar eu nu lucrez la primaria capitalei.