Valoros

Astazi am cunoscut un om care mi-a oferit unul din cele mai destepte raspunsuri la o intrebare asupra unei realitati care ma intristeaza: romanii care pleaca din tara.

Se ocupa cu dansul ... pentru straini. Este un talent fabulos, un om care se joaca pe ring, un om caruia ii sticlesc ochii la auzul unor acorduri de folclor veritabil. 

- De ce ai plecat din Romania?

- Daca nu am reusit sa fiu destept! ca sa ramai in Romania si sa poti face ceva trebuie sa fii destept! Eu am talent. 

M-am simtit foarte incomod in postura de a nu putea replica la o asemenea concluzie. A, puteam sa incep cu "e discutabill" sau cu "inteligenta este supraapreciata" sau poate cu "ne pleaca multe capete luminate in detrimentul imposturii"... Mergea chiar si un raspuns care sa inceapa cu "reusesc in Romania foarte multi care nu sunt destepti" dar mai rau facem, indirect il si jigneam intr-un stil grobian. Asa ca m-am abtinut din a incepe un schimb de replici magulitor-stanjenitoare la adresa lui.

In schimb m-am bucurat sa constat modestia omului valoros care nu forteaza dragostea fata de tara sa, ci alege, din respect, sa o aprecieze de departe. Iar ea accepta si ii raspunde prin reciprocitate. "Ruptura este calea pe care iubirea lor a ales-o pentru a se prelungi, fara sa fie stanjenita de viata comuna"*.

Mult har avem noi dincolo de granite...


  
*P.Bruckner, Paradoxul iubirii