RALUCA MIHĂILĂ

Suprematia nimicului sta in faptul ca el da nastere la orice si tot in el se sfarseste totul

-cum stii ca ai gasit ce cautai? -nu stii

nu-mi dau seama daca neraspunzandu-mi, ma respingi ... sau pur si simplu iti intorci privirea, sperand ca eu sa continui sa te urmez m-am intrebat daca atunci cand mi-ai spus ca ne vom revedea aveai in plan sa pui de fapt punct dar ai lasat 'da'-ul ca pe un zmeu lansat in aer

o noapte fara preaviz in care am lasat garda jos (de tot) si ... m-am aratat in slabiciunea-mi nici eu nu ma asteptam la ce a urmat cumva imi pare rau ca ai fost pe contrasensul energiilor mele negative dar nu imi cer scuze pentru asta a cadea ocazional ma caracterizeaza o fac de cele mai multe ori intentionat pentru a ma putea ridica mai cu forta ce poate parea umilire este ceea ce eu traduc prin 'fara masura' adica asa cum (nu mi-am dat de) ales sa te iubesc si asa cum imi place sa sper sa vreau sau sa indraznesc excesele sunt cele care mi-au dat intotdeauna echilibrul la limita iti vezi potentialul, esecurile, realizarile si mai ales, vezi padurea de copaci si in perceptia mea, echilibrul nu este nimic mai mult decat padurea fata de care iau distanta pentru a-mi recapata perspectiva orice lucru se poate vedea din mai multe unghiuri ce conteaza de cele mai multe ori este lentila am vrut sa te vad si te-am vazut as face-o din nou, chiar daca, poate, t

Never undestimate the power of the unacceptable!

"Oamenii care spun stupizenii la terapie sunt in general speriati de ceea ce ar putea dezvalui daca si-ar lua intr-adevar timp sa fie ei insisi "

ies din casa - Mai usor, cretinule! E mobila noua! - Ma scuzati, va rog, nu am vrut - Degeaba nu ai vrut, ti-a iesit. - Ma scuzati - Nu te mai scuza atat si fii atent. Cum te-au angajat, nenica, astia de la mutari? Nu a trebuit sa treci vreun test de competenta, ceva? baiatul privi in pamant ... a ajuns liftul ma urc. bezna la etajul 3 se blocheaza masinaria...aproape ca intru in panica il sun pe administrator - Buna dimineata dle R, sunt Raluca de la 5. S-a blocat liftul, puteti suna la firma care il administreaza, va rog? - Lasa, isi da drumul. Este prea devreme acum, nu vine nimeni - Dar ma grabesc ... si platesc intretinere pentru un lift care merge - Te-ai trezit cu personalitate azi? Nu sun acum, ai rabdare. E o virtute pentru cei care o au - Dle R, va rog sa sunati. - Hai pa. si inchide. eu, in bezna, intru pe Facebook ...sa-mi aduc aminte cum ar fi sa am 660 de prieteni. imaginari. zbaaang, lumina si zgaltaiala. ajung la parter. - Alo! - Servus, te-ai tr

nu mai am energie pentru a-mi consuma energia

cum ar fi sa ne trezim maine dimineata inconjurati de oglinzi...si oriunde ne-am uita sa ne vedem pe noi? sa nu ne mai scapam noua insine? si sa nu mai avem loc pe pupila pentru frumusetile acestei lumi? cred ca ne-ar fi dor de ceea ce acum ne permitem sa trecem cu vederea si chiar si asa, sa continuam sa ne ratacim? notiunea de acasa nu se invata. 

e de-a dreptul sinistru sa ajungi sa tragi muschiuleste de obraji pentru a scoate un zambet. sinistru dar se practica 

"Nonsalanta, chiar placerea cu care parintii isi mint copiii mici e naucitoare. Ca un me­di­ca­ment e bun, cand nu e, ca i-a furat pisica su­zeta, cand i-a ascuns-o bunica, ca o sa-l duci in parc daca doarme, iar apoi il duci doar in camera cea­lal­ta, ca Gigel o sa-i aduca ju­caria inapoi, ca la anul o sa-i cumperi caine, cand stii sigur ca anul ala pica fix inainte de pastele cailor, ca mami si tati se iubesc la nebunie etc. etc. Ca sa obtina ce vrea de la el, pentru adult e perfect jus­ti­fi­cat sa minta copilul. Ne scapa, insa, ca anii in care ne-am bucurat sa-l fra­ierim linistiti au intiparit in mintea lui o lo­gi­ca a rezolvarii nevoilor de la ceilalti prin min­ciuna si „fraiereala“, care-i va contorsiona ma­siv comportamentul de adult."         Cosmin Alexandru    

”Trebuie să ne golim de prea plinul Eu ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.” – Petre Țuțea

Invatarea este riscanta ... pentru ca aduce cu sine posibilitatea esecului..si deci a ranirii Nici unul, un motiv suficient sa nu o practici

ca umpli perfectiunea de defecte

duminica seara o vreme ideala, un loc nou cu o energie buna, liniste si freamat de frunze pe un fundal de sound-uri muzicale placute, o companie minunata, un pahar de vin si multe pareri si idei, poate chiar si semne de intrebare rostite asa, ca pentru noi insine sub replicile celuilalt, cadeam pe ganduri legat de vietile proprii ... si ne intrebam ce, de ce, cum, unde... si apoi mai radeam putin ... si iar lansa unul din noi cate o idee pe care mental o duceam apoi, separat, fiecare pe drumul propriei firi... sperand poate la o noua lamurire, la o noua intelegere. calm si liniste bine v-am regasit!

uitasem cat de toxic este sa ne vorbim de la nimic si dintr-o data, in mijlocul discutiei, ai devenit serios - tu, definitia mistocarelii si a zambetelor largi - si parca de abia asteptai pasa mea involuntar combativa pentru a-ti aduce aminte de istoria noastra recenta si de lucrurile care ne despart ... sau poate ca ne apropie, dar nu merg doua sabii in aceeasi teaca. citeam ce imi scriai si parca nu-mi venea a crede cat venin era acolo ... cata pornire si dorinta de repros si discurs moralizator, in ciuda aparentei relaxari cu care lansai cuvintele improscai cu torte aprinse si dadeai la fix - pentru ca nu cred sa fi ezitat vreodata sa imi scoti in evidenta defectele - iar eu imi aminteam de ce am pus punct. citeam, si dupa incruntarea de inceput m-am inseninat ... iesisem din mine pentru a putea fi spectator la aceasta sceneta duminicala printre altele mi-ai spus ' as prefera sa ma urasti, dar macar sa inveti ceva din ce spun' imi vorbesti de ura ... oare d

exista oameni langa care simt, din primul moment in care ne vedem, ca as putea trai o viata si altii care imi transmit moment, pasiune si intensitate acestea sunt cele doua mari culoare de comunicare pe care le resimt in alternanta ba continuitate ba efemer

Nu stiu sa se fi dat vreodata premii pentru timiditate ... la fel cum nu stiu cum e sa fii nefericit, fericit fiind

Facebook mi se pare incredibil ca am peste 600 de cunostinte denumite generic 'prieteni' de unda atata populatie in mica mea ferastruica sociala facuta publica? pe unde au incaput si cum de? oare cati de invite si cati de accept au complotat la un profil pe care acum nu il recunosc din punct de vedere cantitativ? daca ma uit la nivel calitativ ... sunt mandra si mai mult decat atat, aproape ca ma declar selectiva. unul si unul cate se pot intampla pe nesimtite....cu voia ta si cat de repede se pot 'add'-ui noi prieteni un click si pac! un nou umar pe care sa plangi de ce radeti?

este prima data in cei peste 33 de ani pe care ii am cand imi pun problema sa-mi iau un telefon mobil la liber, si nu conditionat de un abonament nou sunt doua explicatii pentru acest comportament imprevizibil ori m-am saturat de pachete predefinite si alegeri facute de altii pentru mine, ori consider ca din cand in cand este bine sa nu te apuci de Excel-uri cu comparatii de pret pana iti iei ceva ce iti place si care nu te ruineaza. cred ca le impusc pe ambele cu aceasta miscare absolut iesita din comun :) nici un CRM nu ar fi anticipat un switch de atitudine atat de abrupt. viata bate filmul si consumatorul mereu va avea ceva de spus mai mult decat un softulet. unless the softulet knows how to read disruptive behaviors and anticipate needs that were not yet brought to life

Venise pe Pamant ca de fiecare data, in delegatie. Stia ca o data la o suta de ani Sursa ii pregateste o noua misiune, asa ca se astepta la acest moment. A primit ca destinatie tot planeta Pamant, dar alt continent. Cu mici diferente fata de data trecuta, a intalnit aceleasi limite, emotii netarmurite, extrem de mult suspans si instabilitate, neintelegeri intre oameni alaturi de suflete mari, creativitate, frumusete si desigur, permanenta cautare dintre femei si barbati. Toate acestea sunt lucruri pe care nu le intalneste in lumea de unde provine. Si daca este ceva de la umanitate ce nu reuseste sa inteleaga este: de ce se leaga oamenii unii de altii si de ce se imparte lumea intre ‘femei’ si ‘barbati’. El stie doar de notiunea de waini. Aceasta este unitatea de baza a societatii lui: waini. Nu ‘el’ sau ‘ea’, ‘ei’ sau ‘ele’. Un soi de entitati androgine, asexuate si a caror perpetuare se face automat in momentul in care doua waini se pot completa reciproc. Este singurul moment in

am incercat in acest rastimp sa construiesc o relatie normala, clasica, comuna sigur, este vorba de o semi-joaca, de un om frumos, deosebit in raport cu obisnuinta si cu o aparenta de compatibilitate de ce? pentru ca un dracusor din coltul mintii mi-a spus sa nu mai sper, sa ma rup stii de aceasta incercare, ti-am amintit de ea pentru a-mi face rau facandu-mi de fapt viata mai usoara indepartadu-te ... si raspunsul tau ranit a fost 'ce efemer e totul!' stiindu-mi trairile, m-ai lovit asa cum de altfel ne lovim amandoi, de la departare, pentru ca nu ne putem apropia mai mult este bine zis 'am incercat', desi nu agreez cuvantul nu cred in incercari, ori facem, ori nu facem. nu ai cum sa incerci ei bine, in cazul meu nu am facut nimic, intentia a ramas dincoace de realitate a fost totul ca o maioneza taiata si am stat sa ma gandesc de ce oare pentru ca a fost prea devreme? oare pentru ca imi sunt inca neresetate gandul si linistea? oare pentru ca ... oar

suntem o ecuatie cu doi necunoscuti

iti intalnesc numele mic peste tot, iti imaginez mimica si silueta in alura fiecarui barbat de pe strada, iti aud vocea incontinuu, imi este un dor nesatios de prezenta ta si nu imi imaginez prezentul sau viitorul fara tine prin preajma pentru ca nu vreau sa fac asta ... ....dorindu-mi, totusi, sa vreau ma opun prea abitir noua cred ca daca nu m-as mai duela zilnic cu ceea ce simt, sentimentul ar evolua si si-ar pierde din veninul, obsesivitatea si pasiunea de acum oare in ce s-ar transforma? vreau sa cunosc raul pentru a-l depasi ne dormim prea mult tineretile si ne intrebam cand trece timpul vesnic obositi, pe fuga si fara un ragaz pentru linistea pe care stim ca am gasi-o in noi ideal ar fi sa inchidem ochii a restart si cand ii deschidem sa ne oprim analiza si sa facem ce simtim, lucrurile de care ne indoim sa ramana inapoia noastra si in mod natural sa "preferam imposibilul verosimil, posibilului incredibil" .

totul se incheie cu inceputuri ...

"Sufletul care poate privi prin ochi, poate saruta cu o privire". Marina Abramovic si Frank Uwe Laysiepen se prive sc in ochi dupa 30 ani Plang la gandul ca doar asta ne-a mai ramas, poate....

cred ca fiecărei persoane i se ofera sansa, cel puțin o dată în viata, sa-si schimbe radical viata, insa majoritatea nici nu o observam asta si mergem mai departe de parca nimic nu s-ar fi intamplat

frumosul se invata? se educa? se transforma pentru fiecare dintre noi? ne transforma pe fiecare dintre noi? cat de subiectiv este? cate amprente, atatea viziuni asupra lui? este intamplabil sau ne intampla el pe noi?

nu uita ca lucrurile sunt simple daca nu le poti vedea asa, inseamna doar ca nu iti este clar ce iti doresti... ... sau ca nu iti place de ce ai de fapt nevoie.

cred ca siguranta faptului ca lumea este fizic imposibil de cuprins intr-o viata de om imi permite sa ma las in voia fascinatiei ideea infinitului imi consoleaza fara drept de apel curiozitatea furibunda nu imi doresc sa afirm 'deci asta a fost!' acest documentar m-a adus in preajma unei intrebari: tinand cont de mediile complet diferite in care ne ducem viata, ce ii determina pe oamenii de pretutindeni sa se trezeasca dimineata, sa continue? Care este acel lucru pe care ni-l transmite tuturor natura si din fata caruia nu ne putem sustrage? instinctul de conservare? egoismul? dorinta de a lasa urmasi? responsabilitatea?  iubirea? constiinta de regn? logica ratiunii? nici un raspuns nu imi pare potrivit. este ceva dincolo de orice.