ce noroc avem cu timpul

uitasem cat de toxic este sa ne vorbim

de la nimic si dintr-o data, in mijlocul discutiei, ai devenit serios - tu, definitia mistocarelii si a zambetelor largi - si parca de abia asteptai pasa mea involuntar combativa pentru a-ti aduce aminte de istoria noastra recenta si de lucrurile care ne despart ... sau poate ca ne apropie, dar nu merg doua sabii in aceeasi teaca.

citeam ce imi scriai si parca nu-mi venea a crede cat venin era acolo ... cata pornire si dorinta de repros si discurs moralizator, in ciuda aparentei relaxari cu care lansai cuvintele

improscai cu torte aprinse si dadeai la fix - pentru ca nu cred sa fi ezitat vreodata sa imi scoti in evidenta defectele - iar eu imi aminteam de ce am pus punct.

citeam, si dupa incruntarea de inceput m-am inseninat ... iesisem din mine pentru a putea fi spectator la aceasta sceneta duminicala

printre altele mi-ai spus 'as prefera sa ma urasti, dar macar sa inveti ceva din ce spun'

imi vorbesti de ura ... oare de cate ori nu m-ai confundat, doar ca sa iti faci auzite mini pledoariile despre viata?

alaturi de tine mi-am uitat calitatile

si in loc sa cresc pe ceea ce am bun, am incercat sa nu cad in punctele in care stiu ca mai am de lucru - cea mai ineficienta strategie nu doar in relatiile dintre oameni, ci si in business sau in relatia cu tine insuti...

cred ca cel mai dezolant lucru de vazut la doi oameni este cum isi fac rau unul altuia doar pentru ca pot

era o vorba care spunea asa "stay away from people that make you feel you're hard to love"

imi spui ca intentia ta nu este sa ma faci sa sufar, insa asta reusesti de fiecare data

cand vezi ca metoda folosita te duce mereu la acelasi rezultat, oare nu merita sa pui la indoiala metoda in loc sa negi efectul?

Einstein spunea ca definitia nebuniei este sa faci mereu acelasi lucru, dar sa te astepti la rezultate diferite...

da, uitasem cat de toxic este sa ne vorbim

voi uita imediat din nou