Post-frângerea gâtului

Nu există inimă frântă care să nu o aibă pe conștiință pe cea provocată de ea însăși.
Pur și simplu nu există.

Doar că poate alege sa o ignore.

In dragoste nu e valabilă regula că cine strigă mai tare sau cine vorbește primul are dreptate.

Este firească nevoia de a da vina, dar este îngustă dorința de a rămâne acolo doar pentru că este mai suportabil și te eliberează de responsabilitate.

Ușor nu înseamnă adevăr.

A-ți justifica greșelile, indiferent de gravitatea lor, prin umanitate, e mult. 

Prea mult.

Sigur, suntem cu toții frumos de imperfecți, dar dacă ar fi să ne stăm alături doar în numele umanității și ca să vedem până unde putem greși, ce rost ar mai avea să ne întrebăm care e sensul vieții?

Ar fi clar: să vedem cât putem îndura.

Contează să nu te judece lumea sau să știi că ai făcut tot ce ai putut ca să fie altfel?

Viața reală începe când ești tu onest cu tine, chiar dacă apare în ultima clipă de suflu. Și atunci toți anii confirmărilor de budoar vor părea o clipă insignifiantă în raport cu veșnicia bucuriei că ai fost demn. 

Așa că ... lași în urmă pe oricine te-a desconsiderat doar pentru că te-a și iubit și înflorești ca orice floare care se ridică din pământ.
Este tot ce ai.

Și poate și tot ce ai avut.

Inflorescență - pictura mea