fanfaronadă

Drepturile omului.

Ce putem și ce nu putem face în raport cu noi înșine, respectiv cu alții.
Cam despre asta este vorba în ele.
Ce fac eu în raport cu mine însămi ține de conștiință și idealuri.
Ce fac eu în raport de ceilalți ține de propria-mi înțelegere, de valorile personale, de o conduită nativă sau deprinsă.
Nu vi se pare că și într-un sens, și în celălalt, drepturile omului țin de morală? De etică? De ținuta personală a principiilor, virtuților și standardelor de comportament?

Am voie să vorbesc.
Am voie să mă opun.
Am voie să merg pe stradă.
Nu am voie să te lovesc.
Am dreptul că caut ce îmi face bine.
Am dreptul că îți spun că eu cred că greșești.

Oare când ni s-a rupt firul și am început să legiferăm firescul?
Probabil cândva când ființele umanoide erau împărțite în ființe superioare, ființe inferioare, sub-oameni.
Să spunem că înțeleg de ce atunci era nevoie de o astfel de cartă.
Dar acum, evoluați cum suntem, ce scuză avem?
În timp ce societatea evoluează din toate punctele de vedere, noi suntem și mai convinși în stufoșenia unui astfel de pact cu noi înșine.
Iluminații zilelor noastre, formulatori ai acestor precepte, sunt mai întunecați decât cei din perioadele de sclavie - pentru că mențin în viață tranzacționalitatea moralității.

Faptul că libertatea mea se termină unde începe libertatea ta mai are o semnificație deloc de neglijat: că tu îmi poți limita oricând libertatea.
Sunt convinsă că cei care ar vedea dincolo de PR nu ar ierta o astfel de "scăpare".

Sunt întru totul de acord cu cei care spuneau ca democrația este cel mai puțin prost sistem politic din lume.

încârligături ... democratice

Multumesc partenerilor Shopify pentru poză.