avem nevoi diferite

Să vrei să faci copii. Sau nu.
Să vrei să ai o carieră. Sau nu.
Să vrei sa lucrezi pe cont propriu. Sau nu.
Să vrei să vorbești cu părinții tăi zilnic până la adâncile tale bătrâneți. Sau nu.
Să te porți frumos cu toți oamenii. Sau nu.
Să mănânci de trei ori pe zi. Sau nu.
Să vrei să stai la casă, nu la bloc. Sau nu.
Să ai animal de companie. Sau nu.
Să te culturalizezi. Sau nu.
Să mergi la meciuri de fotbal. Sau nu.
Să te lași în voia simțurilor. Sau nu.
Să faci yoga. Sau nu.
Să mănânci sărat. Sau nu.
Să vrei să fii într-o relație de cuplu. Sau nu.

Toate acestea sunt opțiuni pe care orice om are dreptul să și le manifeste. Sau nu.

Că omul carierist e pus pe trăit o viață frugală, în loc să aibă o familie și un cămin așezat, știm.
Că aventurierii sunt niște superficiali și cei care nu iau micul dejun sunt inconștienți, știm.
Că dacă alegi să fii angajat înseamnă că ești un laș care nu își ia viața în mâini, știm.
Că bărbatul singur e cool și femeia singură are o problemă, știm.
Se numesc prejudecăți de gen sau culturale și nu fac cinste nimănui care le poartă.

Prezența sau lipsa oricăreia din dorințele de mai sus nu denotă existența unei probleme, ci o neputință a celui care vede lipsuri sau anormalitate acolo unde el are nevoi.
Este o dovadă a intoleranței pe un fond de refuz sau incapacitate de înțelegere.
Atât.

Ne asemănăm în aceeași măsură în care suntem foarte diferiți.
Și dovada cea mai clară este în jurul nostru - uitați-vă la cum se schimbă lumea de la decadă la decadă.

E ca la meteo - se anunță soare, dar e suficient să te uiți pe geam să vezi tunete și fulgere.
Nu te ajută la nimic să spui "păi da, măh, da' ăștia au zis că plouă".
Așa, și? La ce te ajută asta?
Realitatea s-a mutat.

Judecătorii de azi pot fi rătăciții de mâine.

Mulțumesc Jessica Ruscello pentru poză.