1 inainte si 2 inapoi?

cat avem voie sa acceptam sa fim trasi in jos?
pai deloc.
dar o facem.
o facem cu totii ... pentru ca avem senzatia ca poate nu suntem atat de sus pe cat ne credem cateodata.
sau pentru ca ne pasa.
ori pentru ca pur si simplu nu stim cum sa meritam mai mult decat avem, mai mult decât suntem.

doar ca nu vom ajunge sa urcam atat timp cat continuam sa coboram.
daca nu lasam in urma cadavre sau suflete suferinde, de ce sa ne mai uitam inapoi si să nu ne oferim viitorului din fata noastră?

daca nu facem rău în jurul nostru, cred că merităm compania oamenilor fericiți, iar cine e fericit nu ne face rău.

daca ar putea, pana si timpul s-ar intoarce inapoi uneori ... doar asa, că sa mai puncteze cate ceva.
dar nu este întâmplător ca nu poate.
asa incat, de ce am forta noi gravitatia doar pentru ca suntem Homo Sapienși?

"uite-te incotro mergi!", indeamna instructorul auto.
"uite-te pe unde mergi!", spun adesea parintii copiilor.
"uite-te inainte sa treci strada", ne sopteste o voce inainte sa traversam.
oare de ce?

imi bat la usa emailului si conturilor de social media o gramada de omuleti care vand cursuri de dezvoltare personala. Si mai nou, "o altfel de dezvoltare personala", ca aia de pana acum nu mai e la moda.
oare ce dezvoltare personala poate fi mai valoroasa decat cea pe care ti-o programezi tu?

într-o lume în schimbare, a sta pe loc echivaleaza cu a merge inapoi.

sigur, este esential, insa, să ajungi sa stii care este ritmul în care îți va prii sa inaintezi. 

prin viața ta și a celorlalți.