nu ma prind

inca nu ma prind daca amintirile - pe care le rememorez doar in raport cu prezentul si dintr-un act mental automat - sunt, oare, cele care imi confera cea mai mare siguranta sau sunt cele care imi hranesc cele mai de temut frici?

si daca ar fi ambele valabile? 

cum fac sa imi amortesc amintirile in mod selectiv astfel incat sa raman doar cu sentimentul de siguranta?

pueril, nu? :)

dar nu imposibil!

simplu: imi fac amintiri noi!
intentia continuarii face intotdeauna mai degraba apel la siguranta in a avea incredere decat la frici.