Amorul contemporan

Cunosc multe femei misto. Cele mai multe dintre ele, aproape toate, sunt singure. Si asta nu se intampla pentru ca sunt dependente de Solpadeina, nici pentru ca fumeaza prea mult, ci pentru ca barbatii cu care intra in contact nu pot asuma nici forta, nici normalitatea, nici echilibrul.

Majoritatea barbatilor misto pe care ii cunosc se raporteaza la femei ca la niste trofee. Femeile misto, in ciuda aparentelor, nu sunt trofee. Sunt, pur si simplu, victime. Pentru ca sunt prea normale, prea calde, prea umane, prea disponibile. Prea usor de cucerit. In acest moment, femeile misto nu mai intra in contact cu barbatii misto. Si viceversa. Si aici s-a ajuns pentru ca nu mai avem sisteme de referinta. Pentru ca ne raportam, in permanenta, la nimic.

Nu-mi dau seama cine greseste. Un lucru stiu sigur: femeile misto, cu foarte putine exceptii, sunt in continuare singure. Iar barbatii misto ajung in jurul varstei de 50 de ani sa se intrebe cine le-a consumat tineretea. Si asta nu s-ar mai intampla daca toti acei barbati misto ar intelege ca femeile misto sunt normale, ca nu provoaca gratuit, ca nu au nevoie decat de un simplu gest de sinceritate pentru a se deschide. Femeile misto nu sunt neaparat femeile vizibile. Asa cum nici barbatii foarte misto nu sunt acei barbati care conduc detasat in micile jocuri de societate.

Cred ca cel mai greu lucru care i se poate intampla unei femei misto este sa intalneasca barbatul de care are nevoie. Si invers.

Tschuss!

preluare mauricemunteanu.ro (sublinierile imi apartin)