Violare de domiciliu celular sau interes national?

      Am auzit zilele trecute - si azi dimineata in reluare - o stire in care se spunea ca un cabinet medical cu contract cu Ministerul Muncii a primit inspre investigare medicala o pacienta care trebuia sau dorea sa isi faca niste analize. Nu imi sunt cunoscute toate detaliile, cert este ca acest cabinet medical se pare ca a preluat initiativa de a face si o analiza de sange care viza depistarea infectarii cu virusul HIV a pacientei; cel mai probabil pe principiul "daca tot am prins-o la cabinet, ia sa facem si asta!". Concluzia testului medical a fost, din nefericire, unul pozitiv si urmarea a constituit-o informarea angajatorului (!) persoanei cu privire la "starea" ei. In momentul de fata se pune in discutie actionarea in justitie a cabinetului de medicina muncii de catre aceasta persoana.

      Ca atitudine profund umana, imi pare extrem de rau pentru persoana in cauza, trebuie sa fie teribila aflarea unei astfel de vesti. Si problema nu consta doar in lupta apasatoare cu un diagnostic ingrozitor si cumplit, ci si in faptul ca nu mai are loc de munca si cel mai crunt, ca lupta cu oprobiul celor din jurul ei fara a mai avea la indemana optiunea de a ramane discreta asupra propriei vieti! Si stim cum societatea devine arici cand vorbim de astfel de subiecte delicate.

      Si acum vin si intreb: este de datoria statului sa faca o centralizare medicala a tuturor cetatenilor ei si sa ii cheme in mod obligatoriu la analize de sange sau este de preferat sa lasi la latitudinea lor dorinta sau indiferenta fata de starea lor de sanatate? Sunt boli precum tuberculoza, SIDA, bolile cu transmitere sexuala si multe altele motiv de ingrijorare pentru un stat democrat care isi apara cetatenii? Dar pentru un stat, precum cel romanesc, care oricum are un sistem de sanatate infirm si un grad de indiferenta vecin cu mitocania? Cum este mai bine sa procedezi, tu, ca stat: sa tii cont de drepturile unei persoane care alege sa nu se informeze sau sa tii cont de intregul ei anturaj si oricine interactioneaza tangential cu ea, incercand sa ii protejezi? Din punct de vedere statistic, este un raspuns banal. Din punct de vedere uman, nu exista alegere corecta.

      Unde tragi linia intre libertate individuala si dreptul la dezinformare al fiecarui cetatean si interesul national si solidaritatea de neam?

      Desi subiectul este delicat si eu, una, evit sa ma gandesc la el, 'solutia' mea ar consta in obligativitatea analizelor (gratuite!) o data la cel putin doi ani, consilierea gratuita ulterioara pentru cazurile care o impun si o prevedere care sa garanteze confidentialitatea intimitatii pacientului. Iar pentru cei cu rea intentie vadita - vezi cazurile persoanelor infectate cu HIV care din revolta fata de propria soarta si dispret fata de cei sanatosi intepau aleator cu ace folosite, civili - as lasa justitia, psihologii si specialistii in medicina neurologica sa se pronunte.