Factor de decizie

Este foarte interesanta plasarea in timp si spatiu. Chiar si expresia "in timp si spatiu" devine importanta in economia unei vieti care presupune decizii. De ce? Pentru ca in afara starilor emotionale de fond, cele care potenteaza directia inspre care o decizie balanseaza, exista pozitionarile spatialo-temporale care, pe rand, inspira la o anume relaxare sau incrancenare neuronala.

Cineva tocmai v-a dezamagit profund. Si incercati sa va ganditi, oriunde v-ati afla acum, ce parere aveti despre cuplul dezamagire - persoana in cauza si ce credeti ca ar trebui facut. Acum incercati sa va plasati, pe rand:

- intr-un weekend, pe o strada pietonala a unui oras medieval in care freamatul strazii iti inunda inima. 

Zaboviti. Si apoi ganditi-va ce i-ai spune persoanei.

- la metrou in zona Unirii - ca pol de aglomeratie urbana. Toti se inghesuie, se vorbeste tare, miroase a toaleta publica, mergi in coloana alaturi de niste necunoscuti, un aer impersonal oriunde te uiti, furnicar de oameni care par bezmetici desi fiecare dintre ei crede ca are un scop maret. Ganditi-va ce gand ati transmite persoanei in cauza.

- intr-un parc intr-o zi frumoasa si foarte luminoasa de toamna. Stati pe banca, soarele va incalzeste fata, miroase a iarna ce va sa vina, natura si-a atins apogeul peisagistic pe care v-il impartaseste cu drag. Dar acum?

- la biblioteca, in acea atmosfera incarcata de intelect, de sobrietate, de decenta si de seriozitatea sceptica in fata vietii care reclama dovada si explicatii stiintifice pentru orice. Si acum, ce ganditi?

- in biserica - vedeti in fata altarul, icoanele, pe jos covoarele persane care adapostesc pasii credinciosilor, miros de mir si tamaie, lumanari si foarte mult misticism. Explicatiile logice nu isi au locul, aici vii pentru a da frau liber senzorialului pe fondul lipsei de "critica a ratiunii pure". Simti. Atat. Va face casa lui Dumnezeu sa reconsiderati ceva?

- acasa, pe fotoliu, cu muzica de fundal. Nu te deranjeaza nimeni, esti adapostit intre peretii propriei vieti.

- la birou, printre colegii care raspund la telefoane, aer conditionat, bibliorafturi care gem de "things to do", post-its, calculatoare si radiatii care iti bombardeaza corpul, discutii si sonerii obositoare fonic.

Dupa putin timp petrecut in fiecare din ipostazele de mai sus si dupa fiecare acomodare in decor, ganditi-va care areal vi se pare mai potrivit pentru atitudinea "corecta" in fata oricui v-a intersectat cumva viata: v-a dezamagit, v-a facut o surpriza placuta, v-a dat un cadou, v-a spus o vorba buna, v-a zambit dezinteresat si complet sincer desi nu va cunoaste, v-a vorbit urat fara sa meritati ... Care este decorul optim atunci cand decidem reactiile noastre in fata a ceea ce ne ofera viata.? Care atmosfera este cea mai prielnica ne-pierderii trenurilor si a ocaziilor de zi cu zi, respectiv mentinerii seninatatii in fata surprizelor neplacute? Si de ce nu facem nimic in privinta asta si ne lasam a ajunge in moc implacabil intr-o stare de acute nevroze si nemultumiri deprimante? 

Cred ca alaturi de cine esti - cel din buletin - poate sta foarte bine si raspunsul la intrebarea "cum iti petreci cea mai mare proportie de timp din zi? a) cugetand b) traind c) citind. d) pierzand timpul. Raspunsul ar putea fi lipit pe spatele buletinului sub forma unei vize de flotant ... intr-o lume provizorie. Ca un fel de CNP autoimpus.