RALUCA MIHĂILĂ

do       Embracing otherness. When I first heard this theme, I thought, well, embracing otherness is embracing myself. And the journey to that place of understanding and acceptance has been an interesting one for me, and it's given me an insight into the whole notion of self, which I think is worth sharing with you today.        We each have a self, but I don't think that we're born with one. You know how newborn babies believe they're part of everything; they're not separate? Well that fundamental sense of oneness is lost on us very quickly. It's like that initial stage is over -- oneness: infancy, unformed, primitive. It's no longer valid or real. What is real is separateness, and at some point in early babyhood, the idea of self starts to form. Our...

      Cand?       Cand incepi sa pui la indoiala propriul fel de a fi: dupa ce ai vazut ca altii sunt altfel si reusesc, par fericiti, sau atunci cand tu nu mai esti sigur de propria "metoda"? Cu alte cuvinte, este necesar ca restul lumii  sa fie mai sus decat tine, sau este suficient ca stilul tau sa dea gres?       Am trecut prin stadiul primei variante si am concluzionat "nu pot fi fericita facand ca ala sau ca ala ... eu nu sunt asa". Parea ca am trecut si prin stadiul celei de-a doua variante si am conchis "ba nu, acum cand ma indoiesc gresesc ... pentru ca este bine ceea ce fac".       Si acum incerc sa ma fortez sa imi categorisesc punerea la indoiala si sa o bag intr-o caprarie. Nu ca m-ar ajuta foarte mult la a ma hotari asupra corectitudinii sau erorii in propria-mi optiune, dar m-ar ajuta psihic sa stiu o treaba. La fel cum cand respiri aer cu...

Support bacteria - they're the only culture some people have!

      Am auzit zilele trecute - si azi dimineata in reluare - o stire in care se spunea ca un cabinet medical cu contract cu Ministerul Muncii a primit inspre investigare medicala o pacienta care trebuia sau dorea sa isi faca niste analize. Nu imi sunt cunoscute toate detaliile, cert este ca acest cabinet medical se pare ca a preluat initiativa de a face si o analiza de sange care viza depistarea infectarii cu virusul HIV a pacientei; cel mai probabil pe principiul "daca tot am prins-o la cabinet, ia sa facem si asta!". Concluzia testului medical a fost, din nefericire, unul pozitiv si urmarea a constituit-o informarea angajatorului (!) persoanei cu privire la "starea" ei. In momentul de fata se pune in discutie actionarea in justitie a cabinetului de medicina muncii de catre aceasta persoana.       Ca atitudine profund umana, imi pare extrem de rau pentru persoana in cauza, trebuie sa fie teribila aflarea unei astfel...

      "Într-o vreme, în seara câte unei zile crâncene, când mă durea creierul ca o măsea, mă uitam la filme porno. Alt nivel de film nu mai receptam, nici măcar unul de serie C. Nu rezistam mai mult de un sfert de oră. Ceea ce mă făcea să renunţ erau uguiturile, chiţcăielile, miorlăielile, răgetele scoase în special de către coechipierii femelă. Toate aceste sunete sugerau extazul, accesul la o stare de graţie a plăcerii de natură cvasidivină - de unde şi câte un "Oh, God!" din când în când. Asta în vreme ce persoana respectivă se gândea probabil la ratele pentru apartament.       Tăiam sonorul. Era ceva mai bine, dar tot rămâneau grimasele, schimele, gurile convulsive, mugetele mute.       Senzaţia asta o trăiesc acum generalizat, în faţa zâmbetelor de la televizor.       Zâmbetul înseamnă revărsarea în exterior a unui preaplin lăuntric. Poate fi un zâmbet de duioşie, de admiraţi...

"Oamenii nu trebuie să se cunoască ca să se apropie, trebuie doar să se simtă al dracului de singuri."* Si totusi ma intreb: cata singuratate incape intr-un mizantrop? Si cata mizantropie incape intr-un om singur? Se accepta cele doua trasaturi una pe cealalta sau isi fura reciproc aerul?   *Scrisori catre Rita - Stefan Caraman

Vad in jur cum persoane care par a fi impecabile din punct de vedere comportamental, care fac totul ca la carte, oameni cu dare de mana si morali, persoane cu darul filantropiei si al obrazului mereu intors, oameni inflacarati de dorinta de a face bine si de a fi corecti, primesc de la viata fel si fel de necazuri. Stiti cum se spune, ca pe oamenii buni ii ia Dumnezeu la El pentru ca are nevoie de ucenici  de calitate pentru imparatia Sa; sau cel putin aceasta era explicatia primita cand intrebam cu voce tare de ce cutare om bun nu a trait mai mult, de ce nu a fost lasat sa se bucure mai mult de cele lumesti. Si ma incearca, in acest context, o tendinta de a nu mai face totul corect, de a iesi putin din canoanele bunului simt si al minimei moralitati pentru a ma asigura ca ... nu imi va da viata cu tifla cand mi-e lumea mai draga. Si imi vine uneori sa strig a revolta 'Nu sunt un om bun, merit sa traiesc aici, in lumea asta rea, a sufletelor si ingerilor d...

Este foarte important sa stii in permanenta care iti sunt autoritatile in viata, in afara de tine. Pentru cei nesiguri pe ei, autoritatile sunt pretutindeni aproape nelasand loc pentru ei insisi. Au impresia ca toti au mai multa dreptate decat el, ca ochii celorlalti sunt mai indreptatiti sa isi dea cu parerea cu privire la destinul lor, ca ceilalti "stiu" mai bine ce este important in viata, si aceasta pentru ca simt nevoia de confirmare a celor din jur pentru cine sunt ei. In schimb pentru cei care stiu pentru ce traiesc, care stiu de ce traiesc pentru ce traiesc si care stiu de ce traiesc asa pentru ce traiesc, autoritatile sunt doua: tu si familia ta (reprezentata aici doar de cei carora le vrei binele neconditionat - !nu  de cei care intra in categoria rudelor pe care nu le alegi! Da, cei foarte dragi tie, care te reconfirma zilnic chiar si cand iti spun un simplu "salut" si tu insuti. Atat. Si ambele sunt, pana la urma, una si aceeasi ancora intr-o c...

Muncim. Alergam. Mancam de la drive-in. Raschetam rafturile de semi-preparate cu o mana, iar cu cealalta notam to do-urile de maine pe BlackBerry. Facem dusuri rapide si cumparaturi online. Traim pentru weekend-uri si pentru concedii, pe care le petrecem oricum la birou. Pentru ca avem targete, task-uri si deadline-uri. Uitam sa ne uitam in jur. Nu mai avem timp de nimeni. Nici macar de noi. Cand ti-ai inchis ultima data telefonul si ai stat doua zile la bunica, trezindu-te in mirosurile de paine calda ale copilariei? Cand ai scos-o ultima data pe mama ta la o cafea ? Cand a fost ultimul weekend pe care l-ai petrecut fara sa deschizi laptop-ul? Cand ai facut ultima oara ceva pentru tine? Pretindem ca traim. Suntem spectatori la propria noastra viata, care merge pe fast-forward. Ne cramponam de lucruri insignifiante, de variabile care vin si trec si uitam care sunt constantele. Opreste-te o clipa! Inchide ochii si respira. Iar apoi fa primul lucru care iti trece prin cap: du-te...

    ''Fixarea nefericirii in rigori. Tot ceea ce ai formulat in cuvinte devine mai tolerabil si este degradat ca intensitate. Asta este terapeutica. "Starile depresive pe care le-am petrecut in viata puteau sa ma duca la nebunie sau la ratare completa; faptul ca le-am formulat a avut o eficacitate remarcabila." (E.Cioran)       ''Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca imi place aceasta indeletnicire. Traind izolat, neputand comunica prea mult cu oamenii, stau de vorba adesea cu mine insumi, fac muzica si, cand gasesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tarziu. Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaiete. Nu sunt decat pentru mine'' (G.Bacovia)         Am fost intrebata de ce nu vorbesc despre lucrurile pe care le scriu aici. De ce aleg drept prima forma de a transmite ce gandesc, scrisul, si abia apoi, dupa ce eventual suscit interesul cuiva intere...

     Nu cumva inveti cum se traieste viata doar dupa ce o vei fi trait gresit? Nu doar atunci afli ce este binele si raul? Pentru ca ma gandesc la faptul ca daca ai trait-o bine, nu ai timp sau scop sa reconsideri ceva. Nu cunosti alternativa si in lipsa de alternativa nu exista "corect" absolut sau "gresit" absolut, exista doar "asta" si un "corect" si "gresit" dictate de bunul simt stradal. Invatatul se poate face pe doua planuri: 1.inveti de la altii, ceea ce presupune ca altii au comis erori din care au tras concluzii; 2.inveti din greselile tale. Indiferent de metoda pedagogica, a invata presupune o greseala apriorica. A ta sau a altcuiva. A trai "corect" din prima este noroc pur si nu poate fi decat o comasare fericita a mai multor conjuncturi favorabile.       De-asta se spune uneori ca inveti cum se traieste cand este de regula prea tarziu sa mai poti face ceva ...uneori mai apuci sa corijezi, alteori mai apuci cel pu...

Este foarte interesanta plasarea in timp si spatiu. Chiar si expresia "in timp si spatiu" devine importanta in economia unei vieti care presupune decizii. De ce? Pentru ca in afara starilor emotionale de fond, cele care potenteaza directia inspre care o decizie balanseaza, exista pozitionarile spatialo-temporale care, pe rand, inspira la o anume relaxare sau incrancenare neuronala. Cineva tocmai v-a dezamagit profund. Si incercati sa va ganditi, oriunde v-ati afla acum, ce parere aveti despre cuplul dezamagire - persoana in cauza si ce credeti ca ar trebui facut. Acum incercati sa va plasati, pe rand: - intr-un weekend, pe o strada pietonala a unui oras medieval in care freamatul strazii iti inunda inima.  Zaboviti. Si apoi ganditi-va ce i-ai spune persoanei. - la metrou in zona Unirii - ca pol de aglomeratie urbana. Toti se inghesuie, se vorbeste tare, miroase a toaleta publica, mergi in coloana alaturi de niste necunoscuti, un aer impersonal oriunde te uiti, furnicar de o...