ce facem cu atatia "de ce"?
cred ca doar rupt fiind poti lega semnele de suspensie ale zilei de ieri cu cele ale zilei de azi de ce ma uit la filme? de ce citesc? de ce ascult muzica? de ce invat? de ce ma duc la simpozioane, lansari, expozitii? de ce ma revolt impotriva a ceea ce nu imi place? de ce caut metode de a nu mai iubi si de a ma rupe? de ce sunt curioasa? de ce sunt mandra ca sunt astfel si nu altfel? de ce ma intreb de ce? am doua variante de lucru, ambele cu un semn al intrebarii la final 1. cand nu ti se pare suficient sa traiesti, incepi analiza aici as include pe toti aceia care nu sunt siguri de nimic si stau intr-o continua dilema ... cred ca aceasta cautare constanta de intrebari, de raspunsuri, de sens vine dintr-o halucinanta lipsa de incredere in sine, respectiv dintr-o teama cronicizata de asumare, de alegere 2. cand te ridici deasupra a ceea ce traiesti, incepi analiza sufletele si mintile mari ... la ele ma gandesc acum sa ne intelegem, nu ap