Tu, pe contrasens

ce cred eu ca ma invata viata din intalnirea cu tine?

sa inteleg cum viata nu are nici o regula

ca "sensul unic" este ideal pentru traficul real si dinamita pentru relatiile intre oameni

ca nu esti absolvit de a trebui sa alegi, chiar si atunci cand tu esti deja ales de altcineva

ca ai voie sa visezi, chiar daca viata reala pare a ramane in alta dimensiune

ca nu intotdeauna te ajuta cu adevarat sa ai dreptate

ca exista suflete cu care faci pereche fara a te insoti si fizic

ca intamplarea fericita nu are limite in spatiu si timp

ca nefericirea este o iluzie ... si o alegere

ca iubirea inseamna momentul din care nu te poti extrage pentru a gasi calea spre cine fusesei inainte 

ca ajunge sa privesti in ochii omului care iti este drag pentru a te simti acolo unde trebuie sa fii

ca daca ceva iti pare terifiant si miraculos in acelasi timp, nu ai voie sa intorci privirea

ca barbatul pe care il doresti este posibil sa nu te poata urma ... si ca uneori nu este suficient sa vrei.

dar ca nu ai voie sa uiti ce iti doresti...

ca a "trece peste" este doar un cliseu pentru a te autoindruma sa-ti continui viata si ca de fapt poti face asta si "ramanand acolo". 

ca nu e corect fata de nimeni sa judeci un om pentru unde se afla intr-un anume moment al vietii

ca suntem imperfecti, asa cum se asteapta si universul sa fim. 

perfectiunea nu cauta ... noi toti da. 

pana gasim.

sau pana credem ca gasim.