RALUCA MIHĂILĂ

mi se face dor de tine ori de cate ori imi propun sa te uit

- Ce faci, Boss? Am uitat sa te sun sa te trezesc. (...) - Ai mancat ceva, Boss? (...) - Pai mananca si tu ceva, nu numai lapte. Ia cu cereale ca iti fac bine! (..) - Bine, Boss. Hai sa nu ma mai superi, ai auzit? Nu mai vreau sa ne certam, ti-e clar? (...) - Si fii atent, sa nu cumva s-o mai superi pe ma-ta! Te rog io frumooooos! Fa-ti lectiile acolo si mai lasa dracului jocurile alea, auzi? (...) - Sa n-o mai superi, da? Hai, ai grija! Si fii atent ca daca aud ca ai suparat-o iar, iti rup o mana si-un picior. Hai, pa! (...) - Si eu! Mult.

ce este filmul pentru cel care il gandeste, construieste, face? ce este filmul pentru cel care il priveste, savureaza, consuma? doua intrebari complet distincte, si totusi cu un numitor comun pe care incerc sa il aflu ce este filmul pentru cel care il face? daca este facut pentru el: - un act de creatie? - o exorcizare? - un joc al imaginatiei vesele? sau deprimant-fataliste? - o sursa de venit? - un sens al propriei existente?  - un refugiu?  - o optica personala asupra lucrurilor ? - un mod de viata? - o chemare? daca este gandit pentru ceilalti, atunci el este ... ce? - un exercitiu de punere in scena pentru public?  - un research printre tipologiile privitorilor si care ii da directia de viitor? - o sursa de a tine entertained marea masa? - un mod de manipulare subtila, un militantism al propriilor idei si  cauze ? - o forma de a (se) pune valoare in / prin ceilalti? - un job ca oricare altul, in care afli ce vrea ...

- Crezi ca zapada de pe jos, murdarita, e invidioasa pe cea de pe acoperisuri, ramasa alba si frumoasa? - Nu cred asta. Pentru ca, daca apuca sa nu se topeasca, tot jos langa cea murdara ajunge. Doar ca ea cade de la o inaltime mai mare. - Si ea stie ca o asteapta asta? - Nu. Dar stie cea de pe jos ... si ii pregateste acomodarea pentru cand va fi cazul. - Eu cred ca nu stiu unele de altele ... si fiecare este pe cont propriu.

Daca toti iti spun ca gresesti, asta chiar inseamna ca gresesti?

Nu este prima data cand, atunci cand ma vad plangand, oamenii imi spun sa fiu puternica Tocmai din acest fel de descarcare imi iau o parte din putere. Din indoiala, analiza si ce rezultate dau ele. Cred ca uneori suntem puternici ... prea mult timp. Si apelam la simptome asociate cu cei slabi.

Inteleg tot ce n-ai sa-mi spui...

if only we were strangers again ...

de jos, de pe podea, nu poti cadea de sus

- ei, dar stii foarte bine ca tineretea este data de varsta sufletului, nu de numarul de ani - mai, da, dar stii si vorba aia cat se poate de reala ca 'you're not getting any younger' - mda, o stiu dar ce sa fac? mi s-au schimbat prioritatile si sincer, nu sunt foarte convinsa ca primul set de prioritati era cel corect: prieten pe la 25 de ani, casa si familie pana in 30 si restul vine de la sine. mi-am facut scenariul asta acum 15 ani, cand lumea arata complet diferit de cum arata acum. aproape ca as spune ca e un scenariu vechi de o generatie. - o fi facut el mai demult, dar oamenii raman oameni. indiferent de unde ajunge tehnica, umanitatea e tot acolo - de acord. sunt in continuare al dracului de umana :) si cred ca incep sa bat in ingenuitate. pot spune cu mana pe inima ca sunt mult mai emotionala si usor impresionabila decat eram cand mi-am gandit acest scenariu. dar sa-ti mai spun ceva. ce am invatat de dinainte erei noastre si pana acum este adaptarea. est...

te-as savura alaturi de un sos de rodii cu putina scortisoara

sa stii ca mie nu imi ia mult pana ajung sa iubesc ... atunci cand am ce iubi!

Uneori este eliberator sa faci ceva gresit...

Te iubesc ... ca si cand nu as avea nevoie de tine, ca si cand te-as fi uitat si apoi amintit de cel care esti,  ca si cand totul ar fi clar in nebuloasa zilei de azi, ca si cand capruiul ochilor-ti mici m-ar cuprinde de dupa solduri si nu mi-ar mai da drumul, ca si cand as incerca sa non-rasune un clopot in care am batut gongul , ca si cand nu te-as fi vazut niciodata, ca si cand as fi stiut din prima clipa ca nu putem scapa potrivnicei potriviri, ca si cand nu ar mai exista ambitii si autolimitari, ca si cand m-as lasa prada necuvintelor ploii si fanului de mai, ca si cand nu mi-ar pasa de ce crede lumea despre asta, nici macar tu daca ti-as spune. Adica neinteresat. Nereciproc. Pur si simplu. Asa te iubesc.

pozele pe care le pastram cu noi tind sa fie magulitore

vreau sa pot sa imi pun mintea pe mut vreo 10 ani, asa

cum ar fi sa mearga pe strada suflete, nu trupuri? ne-am mai uita in pamant, oare? 

Cea mai buna minciuna e adevarul Pentru ca traieste in prezentul de la momentul rostirii

Cred ca esenta nu sta in ce exista azi, ci in ce poate exista maine Nu in ce facem acum, ci in ce am putea face daca nu ne-am gandi prea mult la asta.... Nu in cine suntem, ci in cine ne-am dori sa fim ... si dincolo de asta, de cine am putea fi.

Viitorul se intampla acum

Chiar daca traiesc o frumoasa iluzie sau un superb adevar, cu siguranta nimic nu este intamplator

astazi am cunoscut un israelian venit la studii de medicina in Romania anul trei in Brasov cu bursa integrala, dupa anul I in Italia si anul 2 in Marea Britanie m-a abordat pe peronul Garii de Brasov in timp ce asteptam sa vina trenul spre Bucuresti ... desigur, cu intarziere de 30 de minute neanuntata nicaieri ... si care s-a transformat intr-una de 65 de minute. dar a fost timp de o intrevedere foarte interesanta cu acest student din Israel pe nume Hahn - deloc specific. prima intrebare pe care mi-a adresat-o a fost legata de anuntul dat prin statie ... daca se referea la trenul spre Bucuresti apoi am trecut repede la motivul pentru care este in Romania si la istoria religiilor. dupa ce mi-a povestit incuscririle din Vechiul si Noul Testament, doar ca sa inteleg de fapt din care ramura a Israelului se trage el, l-am intrerupt si i-am spus ca ma pierde daca nu schimbam vorba asa ca am trecut la studii terminase prima facultate in tara lui - fizica - si acum daduse la medicina...

- ...si asta imi doresc eu sa fac ... si mi-ar placea. - dar de ce vrei tu sa faci lucruri asa mari? - a, nu este vorba de a face lucruri mari ... ci de a face lucruri cu sens pentru mine. Si ele ar fi oricum extra fata de micile lucruri de zi cu zi - nu totul are un sens - a, dar fara sens nu prea pot ... - nu totul are un sens (...) - ce idealista esti! Hai mai, cum sa fii asa copil? De ce oare unii "oameni mari" puncteaza ca sunt maturi fara a fi intrebati? Si de ce desconsidera visele celor care nu-si pun bariere...nici macar logice? Eu vad multa putere in seninatatea de a visa. Si seninatate in puterea de a face asta. Dar da, exista o taxa pe naivitate. Ca o taxa vamala la intrarea in "lumea reala". Daca vrei sa intri, o platesti. E o taxa fixa si te costa sistemul limbic.

Opriti planeta, vreau sa cobor!

Zile haosate ... ba cursuri, ba corporatie, ba noul om care imi tine intr-un mod gingas sufletul pe jar, ba propriile-mi ganduri ne-negociabile. Clipe cand iti vine sa renunti. La mare parte din ce ai ... nu la tot, dar la mult. Doar asa...ca sa te recapeti un pic pe tine. Sa nu gasesti la propriu un loc linistit e de natura sa te duca la extinctie. Riscul imprastierii este foarte mare in contextele de azi ... ba mergi la un eveniment, ba mai schimbi cateva pahare de vorba cu niste prieteni, ba stai 16 ore pe zi la ceapeu pentru ca, nu-i asa, toti nutrim la statui simbolice ... si iata ca te trezesti in decembrie ca ceasul tau ramasese setat pe ora de vara. Da. Trezirea aceasta e buna...daca nu adormi din nou ca sa ai din ce te trezi. Ceea ce de regula se intampla. Respiri adanc si spui ca poti sa duci. Si mai mult decat atat, ca trebuie sa ai rabdare. Sa-ti dai un ragaz....cum ar veni, sa-ti dai ragazul de a te grabi pentru a le face pe toate. Fii bland cu tine! ca sa nu ...

Conditionalul optativ este acel timp care desi nu spune nimic concret, lasa loc pentru infinite oportunitati... Este un soi de timp probabil , ca la meteo: "posibile precipitatii in nord vestul tarii cu averse si vant puternic dupa masa" Sigur, uneori prognoza indrazneste prea mult in raport cu realitatea imediata .. .si pentru a nu friza penibilul e suficient sa te uiti pe geam si sa construiesti prognoza empiric. Da, e un timp interesant ... cu o actiune neincheiata, proiectata in viitor, nascuta din prezent si non-angajanta. Ceva de tipul "te-as putea iubi"... Este un timp care isi permite sa spere. Totul e sa mentina contactul cu fereastra. Deschisa.

obisnuiesc sa imi downloadez periodic viata si sa o salvez pe folderase de 'idei' si 'fapte' constat din ce in ce mai mult ca 'ideile' castiga teren, fara insa ca 'faptele' sa scada in volum ce mai constat este ca desi nu am instalat vreun ssd, viteza de reactie este in continua crestere pe acele sectoare pentru care am cu adevarat interes si atractie ... pentru restul primesc 'virus threat...contact the administrator' sunt bucuroasa de partitiile mele

ochi caprui, imi faci alegerile grele! incepand sa te cunosc, pot spune ca in aceeasi masura in care as vrea sa ma retrag o mie de pasi inapoi, imi doresc si sa pot inainta desi inca nu mi-am gasit o pozitie comoda pe canapea, pur si simplu nu imi vine sa ma ridic de langa tine. esti cald. in mod cert este o chestiune de timp si de articularea diafana a unui 'da' sau a unui 'nu' clar nu as fi crezut ca un mediu atat de ostil din punct de vedere panoramic sa fie atat de primitor sa fie manipularea designer-ului?

- asa, bun, si atunci toleranta vine din inima sau din creier? pentru ca nu mi-e clar - ce nu ti-e clar, mai exact? - pai nu inteleg de ce atata vreme cat inima trage ponoasele pentru intortochelile decise de creier,  tot creierul este cel care are dreptul la concluzii - esti cu capul, jur! - e normal sa nu ma intelegi, suflet drag si salbatic - nu bai, ce zic io e ca esti deviat ... deciziile se iau cu inima, creierul doar le pune frumos in fraza dupa ce trece momentul si ca sa faca trecutul mai suportabil. si pe tine sa pari responsabil. - unde ai citit asta? in "cum sa ne intelegem tampeniile, volumul 2"? - de ce faci misto? - nu fac misto, dar serios ... vii la mine cu din astea de secol trecut. normal ca deciziile se iau cu inima ... ce nu e lamurit in capul meu, sau poate in inima mea, este unde se termina toleranta si  unde incepe diferendul ala de netrecut cu vederea? in valori personale, in principii de viata, in stomac, unde ma-sa? - stii ce cred io? - ui...

ma uit in jur si cred ca fac parte dintr-o lume care incurajeaza nemultumirea ca principiu stand sa-mi numar cunostintele si trecand in revista povestile vietilor lor am ajuns sa constat ca stiu doua-trei cazuri de oameni multumiti de ceea ce fac, cam tot atatia care nu se pronunta in nici un fel si restul (zeci, multe zeci) care nu se sfiesc sa-si expuna problemele, nemultumirile, frustrarile.... cred ca nu este cool sa mai fim multumiti, cred ca nu este la moda sa ne placa ce ni se intampla si mai cred ca riscam perceptia conformarii daca tindem sa agream catusi de putin niste contexte altminteri normale si perversitatea acestui comportament stiti abia unde intervine? acolo unde incep rafturile din librarii sa ne imbie la trairea in prezent, la aprecierea a ceea ce avem, la a ne multumi cu putin doua atitudini fundamental opuse pe care le alimentam zilnic cu buna stiinta sau nu