To fail or not to fail

Din fericire sau nu, suntem în mare măsură ceea ce vad și cred ceilalți despre noi.
Si cum nu traim singuri pe lume, inevitabil ne cream o imagine pe care o întreținem cu sau fara voia noastră.
Poate fi acesta un motiv necesar și suficient pentru care sa ne pese mai mult de cum părem celorlalti decât de cum (credem ca) suntem de fapt?
Din păcate este. Pentru multi. Prea multi. Și dacă nu le iese, încearcă să bage pe gat celorlalți explicații si justificări pentru care impresia lor ar fi greșită.
In felul asta fac din ei insisi de două ori failures: o data pentru ca, daca e importanta imaginea pentru ei, nu au știut să și-o creeze și apoi pentru că o "repara" in singurul mod in care nu se face asta: pasiv-agresiv pe un fond puternic defensiv.

Io zic sa se asume si sa se revalideze pe ei insisi prin ceea ce sunt, ceea ce fac si motivatiile din umbra inainte de a cauta confirmarea altora.

Nu de alta, dar nu le ajuta la nimic.