momeli parsive
exista ceva care se numeste capcana autoconfirmarii: crezi in ceva, faci tot posibilul in sensul incurajarii acestei credinte (constient sau nu) si la final afirmi "stiam io".
exemplu: ti se pare ca oamenii sunt rai. Pornind de la prejudecata ca oamenii sunt rai, te comporti cu ei ca si cum deja ti-au facut ceva si, automat, creezi o situatie de conflict in care ceilalti se apara in fata atacurilor tale, deseori prin agresivitate. Actiunile lor te deranjeaza. Concluzie: "vezi, ti-am zis eu ca oamenii sunt rai!"
mai exista si opusul ei care se numeste capcana ignorantei: acuzi pe cineva de ceva in baza unei presupuneri, actionezi in directia acuzelor facute si creezi contexte favorabile acestei ostilitati, la final reprosand ca ce acuzai la inceput este realitate.
exemplu: crezi ca o persoana este prea retrasa, nu se implica in conversatii si ramane in afara intalnirilor cu oameni multi. Un apanaj al introvertitilor, de altfel. Blamand acest comportament, neincluzandu-l treptat pe om in activitati sociale in care sa se simta el confortabil, neincurajand iesirea in anturaje placute pentru felul sau de a fi, ajungi sa ii reconfirmi retinerile si de a-i intari directia de retragere din fata lumii. Iar la final afirmi "nu se poate sa incerc tot eu, trebuie sa faci si tu un efort de integrare".
exemplu: ti se pare ca oamenii sunt rai. Pornind de la prejudecata ca oamenii sunt rai, te comporti cu ei ca si cum deja ti-au facut ceva si, automat, creezi o situatie de conflict in care ceilalti se apara in fata atacurilor tale, deseori prin agresivitate. Actiunile lor te deranjeaza. Concluzie: "vezi, ti-am zis eu ca oamenii sunt rai!"
--------------------------------
mai exista si opusul ei care se numeste capcana ignorantei: acuzi pe cineva de ceva in baza unei presupuneri, actionezi in directia acuzelor facute si creezi contexte favorabile acestei ostilitati, la final reprosand ca ce acuzai la inceput este realitate.
exemplu: crezi ca o persoana este prea retrasa, nu se implica in conversatii si ramane in afara intalnirilor cu oameni multi. Un apanaj al introvertitilor, de altfel. Blamand acest comportament, neincluzandu-l treptat pe om in activitati sociale in care sa se simta el confortabil, neincurajand iesirea in anturaje placute pentru felul sau de a fi, ajungi sa ii reconfirmi retinerile si de a-i intari directia de retragere din fata lumii. Iar la final afirmi "nu se poate sa incerc tot eu, trebuie sa faci si tu un efort de integrare".
--------------------------------
gandirea critica si eliberarea de subiectivisme este un exercitiu rarisim si rezervat doar celor care se asuma sau cel putin, accepta ca se pot afla in eroare.
foto: Pinterest
Comments