realitatea este alta

of

ne dam mari

vrem sa parem invatati, trecuti prin multe, ajunsi aproape la senectute si iluminare deplina, de neatins...

ne umilim propria aroganta prin aceasta autosuficienta kitch-oasa imbracata in roz

wow, da, noi cu experientele noastre!

dar sa nu uitam ca avem nevoie de experiente triste, de nenorociri, de oameni modesti intelectuali sau incercati de soarta, de o lume invalida si invalidata, de caractere slabe si de oameni de nimic, de ingeri decazuti si de aripi frante pentru a avea despre ce sa vorbim noi, astia frumosii care ne credem de vis

avem nevoie de toate acestea pentru a avea la ce sa ne gandim, cu cine sa dezbatem, pe cine sa ponegrim si pe cine sa ne facem ca intelegem

da, avem nevoie de aceasta alternativa la cine suntem si reprezentam noi

si nu oricum ... o alternativa concupiscenta a decaderii 

daca nu, acolo sus in raiul nostru filosofic cu aer rarefiat am fi inventat-o noi
cum altfel sa iti asiguri continuitatea daca nu prin incurajarea la existenta a opusului tau?

orice ai face, pana ajungi acolo este imposibil sa vorbesti numai de lucrurile frumoase

deseori, frumosul este doar consolarea pentru uratul de care nu te poti feri sau care, de ce nu?, te chiar atrage uneori

a ajunge sa vezi, faci, spui numai frumos, adica acolo, inseamna a te debarasa de urat (chiar si de cuvantul in sine a carui existenta in DEX o vei considera o blasfemie), a nu mai permite gandurilor sa iti afecteze viata, a alunga norii si a putea mentine la nesfarsit seninul

avem nevoie unii de altii

din fericire

atata doar ca unii inteleg asta, altii nu

din pacate

cred ca este o chestiune de timp pana invatam sa nu mai fugim unii de altii

teama de a nu ne face rau unii altora nu dureaza decat pana constatam ca ne completam