declic

cred in nebuniile si in aventurile de-o viata ... cele care te fac sa crezi ca "everything else is wrong"
mi-s dragi asa ca le-am dat un numele de alint "epifanii de cafea" pentru ca de regula asa ajungi la ele: intr-un moment de rutina cotidiana
mult mai putin cred, insa, in capriciile de moment, cele care iti tulbura vederea, mintea si sufletul.
pentru acestea este ideal diagnosticul de "pierdere temporara a cunostintei"*

diferenta intre cele doua este ca primele re-echilibreaza, sub semnul unei aparente destabilizari, in timp ce cele din a doua categorie, desi par inofensive, pot disloca vieti, caractere, coloane vertebrale

cele pentru care ai cu adevarat nevoie de curaj sunt primele ... pentru ca implica un triumf al emotionalului in fata rationalului in care trebuie sa te desprinzi de tot ceea ce ai fost pentru a ajunge tot ceea ce poti deveni
important este sa innebunesti la timp pentru a apuca sa te bucuri de consecintele acestui curaj

in mod cert, nu toti dispun de forta de a se desprinde
cu toate astea, nu sunt mai putin meritorii de micile lor momente de revelatie pentru ca, desi raman incremeniti in proiect, cel putin incep sa se asume cu adevarat


*temporar insanity = nebunie de moment