clipe parfumate

Stiti senzatia aceea de obisnuinta cu propriul parfum?

Cea in care, de la un moment dat, simti ca desi pulverizezi cantitatea obisnuita, parca nu il mai simti cum il simteai la inceput?

Se numeste obisnuinta, rezistenta la, imunizare.

Asa ca ce faci? Maresti doza...pana la noul prag olfactiv care te satisface

Ruperea de ritm apare in momentul in care, intr-un oarecare moment, cineva iti spune "ce frumos mirosi!" si tu de abia atunci iti amintesti ca exact in ziua aceea uitasei sa te dai cu parfum

Dar: "stai, atunci cum de il simte?"

Pai il simte ... pentru ca excesul cu care te-ai imbracat zilele trecute intre timp s-a diluat in normalitate ... in acea normalitate care pentru tine a devenit imperceptibila si nu iti mai anima nici un simt.
Ai receptorii amortiti...

Si il mai simte pentru ca, spre deosebire de tine, are perspectiva celui care apreciaza suavul, firescul, dozajul diafan - cel nu prea subtil pentru a nu fi simtit de ceilalti, dar nici prea puternic pentru a nu te mai lasa pe tine sa respiri ori sa surprinzi si alte arome

Acolo e cotitura...in punctul in care nu risti sa ajungi, din lipsa vederii panoramice, sa te asfixiezi in propriul tau univers doar pentru ca ai uitat pe o etajera prafuita lentila fotografica a detasarii