declic util

azi am simtit un lucru nou: un pic mai greu exprimabil in cuvinte, dar usor comprehensibil daca apuci sa il imortalizezi in timp ce se intampla

incerc sa il explic, totusi...

stiti senzatiile acelea in care va doriti sa incheiati o relatie, sa terminati o prietenie, sa va schimbati locuinta, locul de munca ori stilul de viata?

adica acele momente in care traiti plenar pentru ca nu mai aveti ce pierde?

sunteti fix intre etape - cea trecuta, de care v-ati delimitat, si cea viitoare, in care v-ati angajat mental fara insa a fi simtit mireasma noului

si aici, fix intre etape, este zona in care nu mai aveti ce sa pierdeti dar aveti totul de castigat, in care traiti neatasati si detasati, usurati ... este zona in care puteti deveni incredibil de frumosi prin autenticitate si tinerete. 

ce considerati ca ati avut nu mai aveti si ca va doriti sa "obtineti" inca nu se afla la voi, dar va transmite ganduri bune.

aici, intre etape, nu mai exista atasament, nu va mai incurca durerea si dezamagirile, nu mai sperati "sa treaca" ori sa "nu observe", nu va mai pierdeti clipele pretioase pe "cum ar putea fi".

ati ajuns mental si emotional dincolo de nivelul lui "a fost" ... sunteti deja in sfera lui "a fi" conjugat la timpul prezent

aici se muta muntii, aici se inving temerile si tot aici se ajunge cu intelegerea dincolo de "de ce" ... se ajunge la o lipsa a intrebarilor ori a raspunsurilor

dar cum putem ramane intre etape, daca nu prin a crede ca totul este efemer, atemporal si lipsit de consistenta durabila?