sa poezim

 adevărat important

important e să ne adorăm corpurile
dar să nu fie doar asta
să ne fermecăm cu mințile
dar nu doar atât
să ne facem sufletele să doarmă împreună
în zeci și sute de mii de poziții perfecte
am putea chiar să desenam
o kamasutră cu poziții de dormit pentru suflete
dar tot nu e deajuns;
important e să nu vrem să ne facem rău
unul altuia dar nu e tot;
cu adevărat important e să ne menținem noi înșine
în timp ce devenim din ce în ce mai mult împreună
ca să putem să știm și mâine de ce iubim,
pe cine iubim.

chimia iubirii

se iau doi ochi
de dimensiuni medii
şi proprietăţi normale;
se toarnă în ei baza
fericirii mele – zâmbetele tale;
apoi se adaugă acidul
distanţei dintre noi;
rezultă bineînţeles sare şi apă
în ambii ochi, sub fiecare pleoapă

sms87

ochii ei erau atât și atât de verzi

că bleumarin să fii și tot puteai în ei să te pierzi

noi

auzi, iubito?
crezi că noi am început să fim obsedați de noi?
observ că nu mai facem chestii noi,
doar stăm încontinuu și ne gândim la noi
ne uităm la noi, ne atingem între noi
ne facem planuri cu noi; nopțile ne visăm doar pe noi
apoi urmeaza noi zile în care vorbim între noi;
mâncăm doar ce gătim noi,
respirăm doar aerul care e între noi,
în curând o să înlocuim toate cuvintele
din dicționar cu noi;
noi noi noi? o să mă întrebi
noi noi, noi, nooooi, o să-ți răspund.
Crezi că noi poate fi o problemă
a relației dintre noi? adică, totuși,
o fi prea mult noi în relația dintre noi?
Deși, sincer, eu și când n-oi mai fi
tot la noi m-aș gândi.

iubirea nu e oarbă

să lăsăm să se întâmple pe nevăzute
celelalte lucruri, cele multe, alea mute
îndrăgostirea se întamplă cu ochii larg deschiși,
nefiind altceva decât un sărut pasional între iriși

mă găsesc schimbat

nu mai sînt disponibil la zâmbete
la flirturi și la împărțit sâmbete
nu parcă, ci sigur mă simt un pic mai înalt
umerii, șoldurile, intențiile-s trase-n bazalt
ochii nu mai caută, deja au găsit -
o iubită mi-a căzut în brațe și s-a pus pe iubit
mi se pare că transpir mai puțin
pot privi detașat până și perfidul suspin
care sapă în oameni încet-încet
umplându-le mințile cu negru concret
pot să-l privesc, și să dorm linișit
până la urmă e doar un aer expirat puțin diferit

sms86

înainte de a pleca, oamenii mor

înainte de a trece, rănile dor

înainte de a se face târziu soarele suferă portocaliu


problemă pentru acasă

Există două lumi.
Lumea din interiorul tău și cea din afară.
Oricât de mult ai vărsa din lumea ta interioară
în cea exterioară, nu reușești s-o umpli.
Rămâi o picatură într-un ocean, cum s-ar spune.
Invers, lumea noastră interioară poate
asimila oricât de mult din cea exterioară.
Nu ne mai săturăm de lumea exterioară.
Motiv pentru care obișnuim chiar să spunem că, din păcate
viața e atât de scurtă.
Există două lumi.
Care dintre ele e mai mare?


a iubi, diateza posesivă

mângâierile lui creaseră în jurul ei
un clopot de sticlă din care
ea nu mai putea ieși
să cunoască
realitatea

preluare Ivcelnaiv