Bresa

      Cred in adevar. Il caut. Singura sau cu ajutor, il gasesc si merg mai departe in cautarea unuia nou.
      Cred si in minciuna prin omisiune, atunci cand folosind-o, cruti pe cei dragi de suferinte sau framantari absolut inutile si care altfel i-ar pastra nestingheriti.
      Mai cred in speranta, iar in acele clipe in care nu gasesc adevarul sau puterea sa-l omit atunci cand devine neplacut, cred in speranta de a ma cauta el pe mine, iesind la suprafata vietii mele apoase, precum untdelemnul. Nici macar unui creier sau unei constiinte atrofiate ori demente nu le putem ascunde vreodata esentele ... lumesti. Toti le percepem in felul nostru, in lumea noastra, atata doar ca uneori tindem sa ne facem ca sunt invizibile, ca transcendem lor si ca opacitatea subinteleasa a irealitatii dorite de noi chiar se instaleaza pentru a ne obtura caile de intrare in cotloanele ascunse ale partii de fiinta cu care nu ne mandrim.

      Sunt oameni care ar face orice pentru ceilalti, oameni care ar face orice pentru ei, si altii care traiesc intr-o indiferenta debordanta. 
     Indiferent de tipologie si indiferent de relativitatea vietii in care traim cu totii limitativ, mereu am considerat ca adevarul - ceea ce facem cu ceea ce putem fi cu adevarat - triaza caracterele.

      Exista insa si oameni pentru care uneori adevarul nu este suficient.
      Ma intreb ce are Dumnezeu in plan cu ei.

Comments