+ / -

Care sunt aceia din jurul nostru care sunt cei mai pasibili de a ne intalni mastile in locul fiorului nostru celui mai autentic?

Cei mai apropiatii? Da si nu. Ne aratam goi si autentici in fata lor insa ii pretuim tinandu-i departe de adevaruri dureroase si inutile.

Cei mai indepartatii? Da si nu. Partenerii (doar) de bauta, cunoscutii, cei pe care nu punem mult pret sunt aceia cu care ne unim mimicile, nicidecum sufletele, sunt cei fata de care "pozam" a veselie...de ce sa stie ei mai mult decat maruntele aspecte insignifiante ale unei intalniri conversationale usoare?

Rudele? Da si nu. Cate lucruri nu spunem doar pentru ca nastem discutii "in familie" ... si nu te pui cu neamul.

Sefii? Subalternii? Da si nu. Nu ai cum sa fii completamente onest cu ei, chiar daca ti-ar fi apropiati....ceea ce ma face sa cred cu toata fiinta mea ca apropiatii nu trebuie sa se piarda vreodata in parteneriate economice. Asa cum exista diviziunea muncii, asa exista si diviziunea intre oameni. Prietenii sunt cei mai nepotriviti oameni pentru a-ti fi parteneri profesionali. Este ca si cum ai pune un academician sa schimbe o priza.

Presupunand ca te-ai afla pe o axa, oriunde ai fi pe ea altundeva decat in punctul nul, manifesti o atitudine fata de cineva, simti nevoia sau impulsul de a reactiona. Te exprimi. Subiectiv si intr-o lume subiectiva si subiectivizanta... ceea ce duce la o exprimare subiectiva la puterea a treia. Pai cum sa te deschizi in fata altor masti? Nu, sa nu fii tu cel care sparge gheata. Este exemplul tipic de cerc vicios autointretinut.

Cei fata de care suntem indiferenti? Da absolut. Sunt singurii fata de care nu avem masti. Ne vine sa ii ignoram, si o facem in cel mai sincer mod cu putinta.

Este cea mai abjecta forma de retrogradare principiala a prietenilor adevarati.