cum se numeste ca esti atunci cand detii un adevar navalorizat si nerecunoscut de nimeni? un om valid sau un nebun?
recunoasterea celoralti te scapa de renumele de nebun? un "si el a zis la fel" te certifica? iti da consistenta? valoare? ce valoare? la ce te ajuta, in fond, ok-ul celoralti? sau mai bine zis, de ce ai nevoie de el? daca respiri, stii sa citesti si sa vorbesti, daca poti sta intr-un picior fara sa te balangani, daca uitandu-te la cer te gandesti ca poate e ceva dincolo de el, ceva la care sa speri, daca nu crezi ca noaptea esti pandit de testoase ninja si daca nu crezi ca Eminescu ar trebui inlocuit cu comentarii literare din versurile lui Smiley, atunci nu, nu ai nevoie de aprecierea celorlalti pentru a fi validat.
a considera necesar si suficient acordul celor care te invata sa le ceri acordul nu este un merit personal, ci doar un dresaj reusit.
Comments