Umanul inuman

Ori de cate ori trec de zona de macelarii a supermarket-urilor vad  rezultatul fetid al unor ucigasi platiti. Mercenari.

Aceasta este ceea ce se intampla cand animalul depaseste animalul.

Suntem brute, dar suntem si specia care peroram despre constiinta pe care o avem, despre puterea de a crea, de a zambi, de a fi tristi si de a ne reveni din melancolii, de a visa, de a lasa ceva in urma, de a iubi.

Partea capitalismului bazata pe cantitate fara calitate ne inrobeste treptat si sigur staturii fizionomice de bruta. Ne indobitoceste si ne face sa fim sau sa ne dorim sa devenim rai. Pana in maduva.Si pentru salariul primit cand lovesti cu bestialitate ce nu se poate apara.

Nu sunt vegetariana (inclin inspre), dar cred in dreptul unei fiinte vii, insufletite, sa aiba parte de conditiile naturale lasate de univers pentru ele. Asa cum cred in animalele lasate sa traiasca atat cat au de trait, si pe final, imbatate pentru o carne frageda. Macar nu sufera.

Nevoia si placerea noastra de a manca multa carne ne-a facut sa crestem animale in prostie, sa le chinuim de cand vad lumina zilei pentru a ne face pe noi sa ne simtim bine cand ingurgitam odios proteina animala. Nevoia noastra neconstientizata ne-a animalizat, pentru ca asa cum rafturile de carnuri zac in caserole pline doldora de animale transate pentru ca "exista cerere", tot asa multe din ele sunt aruncate la gunoi pentru ca expira. 

Cream o durere fie pentru ca am manca pana la sau dincolo de obezitate (e bine sa mananci, nu?) sau pentru a o arunca apoi la gunoi.