Sa nu confundam

      Am dat intamplator peste acest articol pe care aleg sa nu il analizez (aici), dar al carui autor inainteaza la un moment dat ideea conform careia "ura este facila" si ca "nu presupune nici un efort al ratiunii sau al vointei. Ci doar eliberarea temerilor, angoaselor si a frustrarilor personale, fara nici un zagaz." Asupra acestui citat am zabovit nu mai mult de o fractiune de secunda, intrucat atat a fost nevoie sa-mi exprim la nivel subconstient dezacordul profund fata de aceasta idee. Nici dragostea nu implica ratiune sau vointa, ceea ce nu o face neparat "grea" sau "usoara". Este ca si cum as afirma "s-a facut dimineata, asa ca orice mar are zahar". Elementele cauzale care lasa a se intelege ca usuratatea sentimentului urii ar proveni din lipsa constientizarii sau a provocarii ei de catre om sunt, din punctul meu de  vedere, nu doar redundante in polemica articolului, dar si false.

      Mi-ar fi putin greu sa cataloghez sau categorisesc sentimentele si tot ceea ce implica ele. Dar cu siguranta nici unul nu este usor sau greu. Sentimentul este si atat. Doar consecintele rezultate in urma trecerii prin el, cred eu, pot intra in tipare sau pot fi clasificate pe o scara de la 1 la 10 a "greutatii". 

      Nimic mai frumos sau mai plenar decat tot ceea ce se nu suporta definire, tipare, rigori, clasificari, categorisiri. Pentru ca acest "tot" este cel care prin definitie se traieste. Se inspira! deoarece pentru acest proces, avem, filosofic vorbind, plamanii. Si nu unul, ci doi, in aliniamentul propriei dualitati.