(a)normal

      Nu este deloc de ignorat diferenta reala si adeseori substantiala intre realitatea afisata de unii oameni si realitatea lor reala. Da, vezi un om care are toate sansele sa fie normal (in sensul uzual al termenului) si dupa cateva mici scapari de a fi el insusi, isi denota adevaratul caracter, adevaratul sine, adevaratii demoni altfel ascunsi bine.

      Mi-e putin teama de cei deosebiti de turma, mi-e teama de cei care se cred smecheri, mi-e teama de cei care se vede de la o posta ca se ascund sau ca ascund ceva, de cei care ies si vor sa iasa din tipare, de ciudati, de prozelitii individualismului dus la extrem, de cei dezaxati fata de directia firescului, de cei cu comportament deviant, de cei ca mine dar si mai si. Mi-e teama de aceste suflete pentru ca in fiecare din ei stau monstri gara sa le inunde personalitatea si care sa ii ia in stapanire. Cei ca ei sunt de regula sclavi amanati; mai devreme sau mai tarziu, inevitabilul se va produce si nu vor fi decat purtatorii unor paraziti intestinali care le vor iesi prin ochi.

      Azi ma plimbam pe strada la 35 grade Celsius la soare, si apare pe contrasens o doamna imbracata in geaca de iarna, cu gluga pe cap si care se plimba pe mijlocul soselei (intamplator nu erau masini atunci). A strigat la mine "D-ra, cat aveti ceasul?". Convinsa ca era ora 13:00 (tineam minte ca atat era cand m-am uitat ultima oara de cand nu trecuse mult timp, am raspuns fara sa ma uit la ceas de teama ca exact in acea clipa sa nu apara cineva din spate. "Este ora 13:00". Raspunsul doamnei a fost "este demult trecut de 13:00 dar este greu sa fii om". M-am simtit judecata aspru si pe nedrept de o instanta cel putin "interesanta". Si asta doar pentru ca mi-e teama sa ma uit la ceas cand cineva dubios ma intreaba cat e ceasul.

      Normalul conventional, normalul acela obiectiv despre care toti spunem ca este subiectiv pana la urma, normalul acela lipsit de elemente "deosebite"sau "unice" este, da, extrem de plictisitor. Dar este tot ceea ce imi doresc uneori sa vad in jur pentru a nu mai fi nevoie sa ma feresc pe strada. Atat si nimic mai mult.