Amicitie

      Obisnuiam sa stau noptile treaza ... nu era tocmai rau. Noaptea si cu mine reusisem foarte repede sa ne imprietenim si sa ne intelegem perfect. Nu aveam nevoie sa vorbim prea mult, ne simteam reciproc si stiam de ce are nevoie fiecare dintre noi de la cealalta. Ne completam si cea mai galagioasa stare de spirit era tacerea si uitatul ochi in ochi. Ne spuneam multe fara a fi nevoie de cuvinte ...a fost minunat.

      Intre timp am ales sa dorm. Stiu ca nu se supara, ca ma vegheaza si ca ma intelege cand aleg sa dorm in loc sa stau si sa tacem impreuna.  Stiu ca stie ca fac asta pentru ca am incredere totala in ea si ca nu simt nevoia sa stau "in garda" ... pur si simplu ma las ei.

      Cateodata, insa, din solidaritate, ramanem treze amandoua pentru ca as vrea sa ma asigur, macar din cand in cand, ca nu ii este urat. 

      La fel cum simt ca ea se asigura ca nu imi este urat cand lumina se imprastie pretutindeni si nemilos la fiecare 24 de ore.

Moment de incredere