RALUCA MIHĂILĂ

e seara tarziu...tocmai am intrat in casa, obosita rupta si batuta cu propriile-mi arme. asa-mi trebuie daca imi spun parerile: imi asum momentele in care mi le uit si mi le aduc aminte altii :). fara a avea cu adevarat chef sau energie pentru altceva decat pentru un pahar de demisec asezonat cu un varf de introspectie, dau de un titlu "cine nu lasa Romania sa se dezvolte" .  ia sa vedem! deschid si citesc prima fraza "indicele general al libertatii este alcatuit ca medie aritmetica simpla..." Hopa! Ia sa vedem daca s-au prins...ultima data era o buimaceala de indicatori economici semi-goi si irelevanti. continui cu "...a 10 indici referitori la libertatea monetara, fiscala, de afaceri, investitionala, de comert, financiara, a muncii, proprietatii, libertatea fata de coruptie si, in fine, cea data de cheltuielile guvernamentale". wow, dupa 10 ani de la facultate lumea a ramas tot la ecuatia asta si...la foile ingalbenite si la manualele ret...

demult nu am mai adormit fara sa ma gandesc la nimic oare cum am facut chestia asta? cred ca a fost bine, de vreme ce nu-mi amintesc nimic...rau. sau stai! asta nu e cumva unul din lucrurile de neanalizat si de care te bucuri cand se intampla, si atat? cam ca racoarea pasiunilor pulsatile in vreme de canicula?

Cum te diferentiezi? Oprindu-te din alergat si stand ... suficient de mult incat sa lansezi o noua tendinta.

Voi scrie ca un licean de 15 ani - cu englezisme presarate cool in mijlocul frazarii - dar prin prisma celor 32 de ani traiti din plin...uneori e bine sa faci experimente de "cut your age in half and just do that" Think positive: Cliseul care l-a depasit pe cel cu "traieste clipa". Suntem absorbiti de aceste sloganuri de piata transformate in mass message pentru a prinde usor si pentru a circula rapid. Ce inseamna, de fapt, sa gandesti pozitiv? Sa vezi in orice obstacol un inceput de oportunitate, sa nu renunti la telul care te-a pus in miscare, sa nu alungi seninul cand norii par a-ti da tarcoale. Cut the crap, people! E ok sa fii trist, e ok sa disperi, e ok sa te saturi, e ok sa te superi, e ok sa stai descumpanit pentru ca nu intelegi ce ti se intampla, si e ok sa simti ca nu mai vrei ori ca nu mai poti! Si nu spun ca e ok pentru ca toti o facem sau pentru ca demonii sunt o companie placuta - pentru ca nu sunt, they really suck. Spun ca e ok sa alternez...

In mod cert unele lucruri continua sa ma revolte, sa ma determine sa reactionez instinctiv. Si e bine asa, altfel le-as cataloga tacit drept firesti. Azi m-am urcat intr-un tren care urma sa calatoreasca 3 ore...caldura mare, mon cher, lume multa, zumzete si rasete din cele mai colorate, grupuri de tineri, cupluri, mamici cu micutii lor, batrani. Eu, ca de obicei, la fereastra cu picioarele ridicate pe scaun si preocupata de ce se intampla dincolo de geam. La un moment dat mi-am intors privirea inspre inainte si am zarit o mamica ce-si tinea in brate baietelul adormit...langa ea mai erau trei copilasi, tot ai ei, care misunau nestruniti printre scaune. Mamica parea usor epuizata, insa cu constiinta unei osteniri cu folos. In scurt timp, in zumzaiala micutilor ei, a atipit...probabil ca in subconstient stia ca puii ii sunt pe aproape si nu au ce pati.. Nu mi-am putut dezlipi privirea de la scena ...pana cand una din fetite a venit la ea, a miscat-o pentru a o trezi si a-i spune ...

A fost o zi mai frumoasa ca cea de ieri ... Pentru ca mi-am propus sa fie inca de la prima ora a diminetii. Norocul, pilonul cauzal comod al celor care nu reusesc pentru ca uita sa incerce, ramane in mod normal in cadru dar ca figurant: nu schimba nimic in poveste, insa lipsa lui s-ar simti. A fost o zi obositoare..dar nimic nu ma sufoca mai tare decat inactivitatea mentala cronica. Mi-e bine.

We are never prepared for what we expect....

Avea de ales intre a crede in "daca nu as fi fost eu, ar fi fost altcineva" sau in "daca nu as fi fost eu, ar fi fost altfel". De ce atat de mare tentatia primei abordari, cea a speculatiei, in detrimentul certitudinii? Ne place la nebunie sa ne imaginam trecutul.

Calin este mai mereu mofluz, trist, inecat in ganduri tenebroase. Ce ii place cel mai mult la viata lui este cand se trezeste dimineata si isi aminteste ce a visat. Visul de azi dimineata insa a fost altfel: a visat ca nu mai are vise. Perspectiva l-a lasat mut si tocmai si-a dat seama ca de cateva ore sta in fata oglinzii.

si cum am trai daca nu ar trebui sa ne contrazicem cu Dumnezeu in fiecare zi?

The opposite of addiction is not sobriety. The opposite of addiction is connection.   *inspired by TedX

Imi doresc sa il intalnesc pe acela care ... nu s-a temut sa ramana singur pana acum, fiind convins in fiecare moment pentru ce o face, si cat l-ar putea costa sa nu.

ai de ales intre doua scenarii... desigur, mintea si inima ta tind inspre una dintre directii, insa "scorul' este foarte strans si departajarea nu se poate face decat apeland la subiectivitate. asa ca incerci sa te dai un pas inapoi, sa gandesti critic si sa elimini orice efect de halou...e riscant.   simti in fiecare secunda emotia celui care doreste sa i te alaturi ... uneori ai senzatia ca ar face aproape orice sa fie el cel castigator fara a fi biased in gandire, luciditatea iti spune ce iti doresti cu adevarat ... dar nu poti sa nu te intrebi: intr-un final nu ai dreptul si de ce nu, responsabilitatea fata de tine sa te indrepti inspre cel care iti arata ca te vrea mai mult?   desigur, este esential sa stii ce iti doresti si sa mergi in directia care sustine aceasta dorinta ... dar ce faci daca la final de drum auzi usa cum scartaie la fiecare deschidere?   nu este greu doar sa organizezi o campanie electorala...

Viata trece repede cand te fura peisajul. Am invatat acest lucru de la un mare om....

Descoperirea irationalitatilor mele de zi cu zi ma imping, fara un efort pe care sa il consider vreo secunda istovitor sau demotivant, inspre un studiu multidisciplinar al propriilor limite mentale. Este extraordinar sa simti ca ai mereu ceva nou de descoperit .. pentru ca lucrul cu mintea nu vad a cunoaste final. Poate doar in clipa ridicarii din ea. Ce ma intristeaza intrucatva, este faptul ca desi studiindu-ma si studiind in general, ma apropii de oameni intelegandu-i mai bine, in acelasi timp ridic intre mine si ei un zid empatic: un zid care inchipuie obstacolul de netrecut intre a vrea sa fii inteles de ceilalti si a prefera mai degraba ascunderea de ei. Lumea doar crede ca vrea sa fie inteleasa...asa ca cei care chiar ii inteleg pe ceilalti au datoria morala de a o face in mare liniste....pentru a nu deranja. Iar arta...o , arta! Sta in a intelege, ramanand detasat!

Dragostea este ca o stare febrila a creierului....este o faza, o etapa, o inflamatie care nauceste si provoaca halucinatii... Trece. Iubirea ... este ca o schimbare de metabolism: odata ce reactioneaza chimic cu tine te schimba pe loc. Si devii un alt compus, un alt element al universului. Ca sa evitam confuziile si mai ales riscul subiectivitatii, as directiona ceea ce consideram ca vine ca aport de la noi catre "celalalt" inspre o alta  sfera: ce a RESPECT-ului. Suntem ceea ce respectam. Cam atat am vrut sa spun.

Simt asa, o non-claustrofobie prin care am senzatia ca oriunde ma uit dau de aer. Parca se cocoata pe mine si ma ia prin invaluire tocmai pentru a ma face sa inteleg ca fara el nu se poate. Gata, dom'ne, am inteles...acum lasa-ma in pacea-mi anaeroba. Aerul ... S-a insinuat neinvitat si subtil in viata fiecaruia dintre noi ... Dar decisiv.

Fac parte din categoria celor care prefera sa trimita un sms decat sa puna mana pe telefon, dar si din grupul celor care se considera la adapost de sentimentul curent de alienare in randul celor care prefera mai degraba sa dea sms decat sa sune. Cum, ma intreb, de impac aceste extreme? Pai pentru ca mai cred in discutia fata in fata si libera, deschisa, constructiv combatanta si cu nesat in a da concluzii frumoase... ....si pentru ca sunt un om extrem de selectiv: ma intalnesc la discutii fata in fata cu foarte putini oameni. Din instinct de conservare si pentru a ma asigura ca nu risipesc mai mult din timpul meu decat sunt dispusa sa dau pe orisice-uri, tuturor celorlalti le dau sms-uri. E comod, si imi asigura linistea ca interlocutorul nu ma "tine de vorba" cand nu am dispozitia. O replica punctuala, eficienta, care cere raspuns clar ajunge. Cei care au cazut in patima lipsei de empatie si substanta in comunicare sunt cei fara filtru...ei dau sms in bloc, oricand, tu...

Nope .. nimic din ce cautam, gasim, intelegem, vedem, simtim, mirosim, gustam sau validam nu ramane la noi ... Toate se pierd in negura lui "ieri" si lasa in urma iluzia unei "foste realitati". Si ca acestea nu au consistenta in timp, poate stim deja...sa nu uitam insa de imprejurarile care le nasc! Ori de cate ori ne dorim sa ne intoarcem ...intr-un moment...ar fi bine sa ne intrebam "de ce am face-o?". In definitiv am fost acolo deja... Singurul element pe care il purtam cu noi prin viata si care detine atributul de a PUTEA ramane neschimbat este atitudinea. Restul e praf.

Cand esuam este pentru ca nu ne pregatim cum trebuie visul, sau pentru ca .... nu avem visul potrivit? - how do you lie somebody to his face? - you have to know why you do it...and never forget the truth!

Confirmi ca este nevoie sa te retragi din clipa in care incepi sa te gandesti la asta...

valoarea este legata de valori! valoarea este legata de valori? valoarea este legata de valori.

De ani de zile iert...si acord altora circumstantele atenuante pe care mie insami nu mi le-as acorda in veci.... Si in tot acest timp de inalta conduita morala, ziceam eu, am considerat ca am un comportament ce denota o mare empatie, o si mai mare toleranta si o bunatate fara seaman. Nu este ea, insa, vocea unei mari condescendente in fata celor pe care nu ii consider demni de standardele pe care mi le impun mie insami? A nu lasa pe altii sa isi exprime scuzele, de mila clipei in care isi vor purta privirea in pamant de rusine nu este, oare, insemnul arogantei care nu are incredere in judecata celorlalti? Sa zabovim un pic, as recomanda, asupra resorturilor care ne indeamna sa facem altceva decat ceea ce credem ca facem

mici ! o sa ne placa :)

ramanem cate putin in fiecare loc in care am respirat, am privit, am iubit, am schimbat energie cu ceilalti, tot asa cum plecam din fiecare loc in care nu mai facem umbra, in care nu mai suntem de zarit, in care nu mai putem privi in ochi, mangaia ori ... intelege ...   absenta din locurile unde nu mai suntem poate fi compensata doar de ceea ce am lasat in urma noastra: imaginatia si memoria celorlalti, imaginatia si memoria locului.   acestea trecandu-mi prin minte, continui sa imi beau cafeaua ... si sa ma gandesc la faptul ca urmeaza sa plec de unde sunt ... spre noi imaginatii si imaginari. nu, nu suntem peste tot ... si nici macar printr-o extrapolare a multimii oamenilor care ne-au trecut calea si care la randul lor cunosc alti oameni care cunosc alti oameni care cunosc alti oameni ... nu putem spune ca ne transmitem intregului univers in portii mici. locuim doar (in) clipele in care...

Adevarul este usor... Ce devine complicat este modul in care tinem sa il expunem...

Cum ar fi ca zidurile caselor noastre sa nu existe? Sa se intample toate cele la vedere, ca si cum nu am avea pereti si ... limite vizuale?   Am fi curiosi sa ne uitam la ce fac ceilalti? Pana cand? Ne-am purta nefiresc, la gandul ca suntem priviti? Pana cand? Nu ne-am mai putea ascunde... Pana cand? Pentru ca daca totul ajunge la vedere detaliile individuale se pierd ... si tot ce transformam in vizibil se retrage treptat si iremediabil din fata ochilor nostri.   Cum ar fi sa fim privati de intimitate filosofica a lumii?

Pe Dorobanti, la o sueta de Rusalii cu o florareasa: Ea: hai sa-ti faca mama un buchet frumos ca ziua de azi.... Eu: mai cumpara lumea flori, doamna? Ea: o, dar cum nu! Se tocmeste ei mult pana cumpara, dar de luat tot ia. Endeferent de motiv, le face bine. Eu: pai de ce? Ea: pai nu stii, domnita, cum e cu a doua fata a omului, sufletul: vezi pe fata lor care vine sa ia ca le place natura, si care vine ca sa se elibereze de o povara. Dar tot ia! Eu: si care negociaza mai bine? Ea: ca in viata: nu e nici o regula, domnita. Nu e nici o regula.

As organiza un simulator senzitiv pentru toti studentii la medicina sau doctorii practicanti. In functie de pacientii pe care ii trateaza sau de studiile la are iau parte, sa simta, pentru o perioada limitata in timp si spatiu, o farama din arsenalul de simturi cu care, dincolo de diagnostice, se dueleaza stiintific. Durerea nu apare in nici in manual de medicina. Dar n-ar strica sa reusim sa punem contextele pe masa.

astazi am trecut in viteza masinii pe langa o tanara care parea ca vrea sa se sinucida era urcata pe acoperisul unui bloc de 9 etaje si statea pe margine, cu picioarele atarnand in afara. se uita cand in stanga, cand in dreapta, cand inspre cer si isi legana picioarele liniste si pace la sol, insa, agitatie mare ... pietoni cu privirea blocata inspre acoperis, televiziuni, un echipaj de politie, salvare, circulatie oprita, blocaj in trafic, oameni panicosi cu mainile la gura. haos. intotdeauna cei care nu inteleg se panicheaza mai tare pentru ca pana si disperarea, daca apare, este un soi aparte de intelegere sper ca acea tanara sa gaseasca macar un motiv pentru a visa la o lume mai la locul ei decat momentul vascos care a indrumat-o pe bloc. asta daca nu s-a suit pentru a medita...pentru a fugi de lumea de la sol.