Constatare

De ani de zile iert...si acord altora circumstantele atenuante pe care mie insami nu mi le-as acorda in veci....
Si in tot acest timp de inalta conduita morala, ziceam eu, am considerat ca am un comportament ce denota o mare empatie, o si mai mare toleranta si o bunatate fara seaman.

Nu este ea, insa, vocea unei mari condescendente in fata celor pe care nu ii consider demni de standardele pe care mi le impun mie insami?

A nu lasa pe altii sa isi exprime scuzele, de mila clipei in care isi vor purta privirea in pamant de rusine nu este, oare, insemnul arogantei care nu are incredere in judecata celorlalti?

Sa zabovim un pic, as recomanda, asupra resorturilor care ne indeamna sa facem altceva decat ceea ce credem ca facem