unde suntem?

ramanem cate putin in fiecare loc in care am respirat, am privit, am iubit, am schimbat energie cu ceilalti, tot asa cum plecam din fiecare loc in care nu mai facem umbra, in care nu mai suntem de zarit, in care nu mai putem privi in ochi, mangaia ori ... intelege ...

 

absenta din locurile unde nu mai suntem poate fi compensata doar de ceea ce am lasat in urma noastra: imaginatia si memoria celorlalti, imaginatia si memoria locului.

 

acestea trecandu-mi prin minte, continui sa imi beau cafeaua ... si sa ma gandesc la faptul ca urmeaza sa plec de unde sunt ... spre noi imaginatii si imaginari.

nu, nu suntem peste tot ... si nici macar printr-o extrapolare a multimii oamenilor care ne-au trecut calea si care la randul lor cunosc alti oameni care cunosc alti oameni care cunosc alti oameni ... nu putem spune ca ne transmitem intregului univers in portii mici.

locuim doar (in) clipele in care lasam ceva in urma...momentele...ah, momentele, nu timpul!
in trecerea timpului suntem nimic, in momente devenim tot.