aproape dramatic

azi, fix în locul în care mi-am obținut o frumoasă piramidă nazală despre care povesteam aici, s-a întâmplat una și mai și.
stăteam la semafor lângă două doamne și un tânăr mai neliniștit care tot mișuna pe langă noi toate ... pentru ca la un moment dat, când mașinile s-au pus în pornire, să o împingă pe una din doamne înspre șosea.
ori n-a avut domnișorul putere, ori doamna era foarte sigură pe dumneai, cert este că nu a ajuns unde intenționa să o aducă tânăra ne-speranță masculină: sub roțile unei mașini.
șoferul care a văzut scena a oprit brusc, deși tocmai băgase în viteză, un motiv pentru ca cei din spate să înceapă cu claxoanele.
de ce nebunia asta?
poate pentru că nu îndrăznea să se arunce pe el însuși acolo?
poate pentru că are animozități în raport cu prezențele feminine?
poate pentru că nu e iubit?
poate pentru că n-a fost nimeni în stare să-l trateze?
nu știu.
nu știm.
contează?
atenția mea și a celeilalte doamne era pe cucoana împinsă aflată în stare de șoc.
eu l-am întrezărit pe băiat alergând de mama focului, dar nu era chip să îl prind decât dacă îmi luam zborul.

dacă doamna nu se ținea atât de bine și o lovea mașina?
daca o omora?
daca sufletul ăla rătăcit mă împingea pe mine și mă lovea pe mine mașina?
dacă l-aș fi prins, ce aș fi făcut?

dacă, dacă, dacă ...
nici un dacă.
s-a întâmplat ce s-a întîmplat și nimic mai mult.
să ne oprim aici.

sper să-și găsească liniștea înainte să facă victime.