Ieși afară!

Cred că îți dai seama că te-ai înconjurat de oamenii nepotriviți când constați că, deși dinspre tine au plecat nenumărate, totuși niciodată nu a venit către sufletul tău:  "Ție ce îți place?"

Ai înghițit pe nemestecate dorințele celorlalți,

Eu vreau asta.
Termină, greșești!
Vorbești aiurea!

Mie place cealaltă.

Te vreau cu totul și pentru totdeauna.

Îmi doresc să facem un copil.

Hai acolo.

Iubesc asta, poate ar trebui să încerci și tu.

Vino cu mine, o să-ți placă. 
Hai, hai, hai, ce aștepti?
Oprește-te, nu mai fă așa.

fără să afli că și tu ai voie să le ai pe ale tale.
Căci, nu-i așa, când ai încercat să te lași exprimată prin cine ești, ai aflat că ești egoistă.
Și i-ai crezut. 

Ai trăit în propria-ti închisoare în care nu ți se dă de mâncare sau de băut, în care ești torturat ca să îți uiți valorile și propriile crezuri.
Ai fost reeducat ca să servești.
Să servești nevrozele unor (alte) minți chinuite.

Acum te întrebi ce e cu tine.

Din tine a apărut o voce care îți dă voie să faci asta.
Te-ai auto-grațiat și te-ai trezit scoasă din beznă.
Pupilele suferă. Nu mai au exercițiul adaptării la mediu.
Te simți un pic vinovată că faci asta ... Cu ce drept?
Dar totuși o faci.
Nu crezi că vei fi vreodată adaptată vieții acesteia, dar nu renunți sa consideri că meriți să trăiești.
Așa cum ești tu și cum nu te-a văzut nimeni până acum.

Nici măcar tu.

Multumesc, Larm Rmah pentru fotografie.