Zi lumină

După atâtea nopți de coșmar și pline de coșmaruri, acum am somnul lin.
In sfârșit!
Atât de lin, încât nu mai vreau să mă trezesc. Pentru că realitatea a luat acum locul viselor.
Și doare ca un ac înfipt în ochi.

Aș fi putut crede că are și durerea limitele ei, dar nu.

- Daca tu mă vrei, eu nu te vreau, i-am spus eu.
- Tu crezi că e după tine? mi-a replicat durerea, implacabil de nemiloasă.
- Fă ce e bine, nu ce e ușor!