Halou

Cred că trăim vremurile in care, după ce am făcut tot posibilul sa ne oferim libertățile de a face orice, începem să simțim din plin consecințele excesului de legiferări, de control, de lipsă de control, de dezvoltare, de scalare, de inovare de dragul inovării, de lipsă de timp sau de viteză.
Am intrat în spirala în care, deja, tot ceea ce facem va necesita mai devreme sau mai târziu, rectificări, revizuiri, schimbări, amendamente.
Sigur, am putea spune, asta înseamnă vulnerabilitatea procesului de a crea. Să revii și apoi să continui să revii asupra a ceea ce ai lăsat în urmă.
Oare?
Pentru că una e să completezi și să perfectezi, alta e să repari și să fii obligat să inventezi o nouă spirală care să contrabalanseze efectele negative ale primei spirale.
Creatia îi vine de hac creatorului.
Ne-am prins urechile în intenția de a interveni acolo unde lucrurile erau deja complete.
Am împins prea departe limitele unei plapumi care consideram că sa ne asfixiază.
Suntem o specie pe care o zgândăresc limitele de orice natură.
Nu ne mai ajunge nimic.
Totul a devenit insuficient și incomplet.
Până și discotecile în care ne pierdem capul.
Și până și spitalele în care ne tratăm.

Comments

Anonymous said…
Problema nu este inovatia sau creatia in sine cat satisfactia ei. Cat poti sa savurezi o victorie, cat te poti bucura de un succes, de o reusita.