We only have one shot

Mi-a crăpat laptopul.
Pur și simplu.
Nu mai trage.
E că magarul ăla așezat în mijlocul drumului și care se uită la tine a "eu de aici nu mă mai mișc".

Pentru că încărcarea neuronala din perioada aceasta mă solicita prea mult incât să mă delectez citind, prefer sa caut filme, documentare despre nimic.

Așa că am redescoperit telecomanda televizorului, îngropată adânc și de foarte multi ani  intre pernele canapelei.

Soc și groaza: nu mai pot pune nimic "pe pauza" sau pe " da un pic înapoi!".
Adică ... trebuie sa fiu atenta de la început , ca și când viața și-a sistat "second chance mode" si ma obliga sa casc ochii deja  de la prima vizionare.