anti-dezvoltare personala
eu m-am cam saturat de "totul e in tine", "puterea e in sufletul tau", "stapaneste-ti mintea ca sa nu ajunga ea sa te stapaneasca", "tu esti singurul tau stapan" si alte sforaieli sinistre la moda.
va rog frumos, voi astia care simtiti sa predicati ce invatati pe la workshop-urile negociate la volum, opriti-va la usa si dincolo de geamurile casutei mele!
mi-e dor cateodata de "mai stai si tu locului, nu mai topai atat!"
de "hai, nu fi suparata, o sa fie bine"
de "mai, fata, nu te mai sui pe mobila!"
sau de "nu mai scrie cu creta pe mobila!"
de "da-o incolo, ca nu se opreste lumea daca nu te duci"
de "asta e, ai luat 4 - nu stie profesoara aia nimic despre tine, nu o lua personal"
si uneori chiar si de comodul "timpul le rezolva pe toate".
erau sfaturi mai sane decat disruptivele "think out of the box"-uri de acum.
sub indemnul relaxarii punem o presiune fantastica pe noi insine si mai ales, pe cei dragi noua.
sigur ca ma incred cu totul in a face lucrurile altfel si a nu ramane tintuit, dar ritmul, bate-l vina, ritmul asta ne rupe in bucati!
ma simt tot in timpul in sah si pe alocuri, am senzatia ca mi se da si cate un mat frumos.
pentru cei care inteleg sa stea pe loc atunci cand toti alearga nici-ei-nu-stiu-unde, viata la 45 de ani plus va avea un sens dincolo de linii trase la final de zi.
viata va ramane ceea ce trebuie sa fie: simturi.
ia NU mai manati, mai!
va rog frumos, voi astia care simtiti sa predicati ce invatati pe la workshop-urile negociate la volum, opriti-va la usa si dincolo de geamurile casutei mele!
mi-e dor cateodata de "mai stai si tu locului, nu mai topai atat!"
de "hai, nu fi suparata, o sa fie bine"
de "mai, fata, nu te mai sui pe mobila!"
sau de "nu mai scrie cu creta pe mobila!"
de "da-o incolo, ca nu se opreste lumea daca nu te duci"
de "asta e, ai luat 4 - nu stie profesoara aia nimic despre tine, nu o lua personal"
si uneori chiar si de comodul "timpul le rezolva pe toate".
erau sfaturi mai sane decat disruptivele "think out of the box"-uri de acum.
sub indemnul relaxarii punem o presiune fantastica pe noi insine si mai ales, pe cei dragi noua.
sigur ca ma incred cu totul in a face lucrurile altfel si a nu ramane tintuit, dar ritmul, bate-l vina, ritmul asta ne rupe in bucati!
ma simt tot in timpul in sah si pe alocuri, am senzatia ca mi se da si cate un mat frumos.
pentru cei care inteleg sa stea pe loc atunci cand toti alearga nici-ei-nu-stiu-unde, viata la 45 de ani plus va avea un sens dincolo de linii trase la final de zi.
viata va ramane ceea ce trebuie sa fie: simturi.
ia NU mai manati, mai!
 |
| Georges Braque, 'Bottle and Fishes' |
Comments